Comentează„Fiind crescut doar de mamă și având frați mai mari în străinătate, la vârsta de 14 ani fratele meu cel mai mare a considerat că i-ar fi greu mamei să se mai ocupe de mine, la vârsta complicată a adolescenței.
Prin urmare, și-a asumat creșterea mea până la transformarea din copil în bărbat.
Așa că am fost «împachetat» și trimis în grija fratelui meu. Într-adevăr nu intenționam să rămân în România, însă viața a făcut că m-am tot învârtit, ca un bumerang, și am ajuns tot aici. Atunci mi-a fost clar că asta va fi țara mea”, a spus Omid, potrivit VIVA!.
Omid a plecat la studii în Elveția, însă, din păcate, lucrurile nu au mers așa cum trebuia.
„Întoarcerea mea din Elveția nu a fost una de succes, a fost considerată un eșec și, prin urmare, cu ghilimelele de rigoare, «am fost pedepsit» să rămân în România, pedeapsă care avea să fie cea mai frumoasă poveste a vieții mele”, a spus acesta.
Omid nu vrea să mai părăsească România
„Cred că, după 20 de ani, aș putea spune că am două acasă, gândindu-mă că niciodată nu aș putea să părăsesc România ca să trăiesc din nou în Iran și, în aceeași măsură, n-aș putea să uit vreodată de casa mea din Iran și de unde a pornit totul.
Este un sentiment tare ciudat să te simți acasă în două locuri, să nu poți părăsi una pentru cealaltă. Dar, pe de altă parte, viața oamenilor ca mine, care pleacă de acasă și ajung într-o altă acasă nu este una convențională, măsurile și valorile noastre pentru casele noastre sunt unele diferite față de cineva care a rămas unde s-a născut.
Cred că pentru noi acasă este acolo unde se află familia noastră, iar pentru mine, familia face ca locul unde trăiesc să fie acasă”, a mai adăugat Omid pentru sursa citată.