Comentează„Dacă stau bine să mă gândesc, nu știu dacă eu am ales muzica sau ea pe mine. Pentru că muzica a existat în educația mea de la o vârstă foarte fragedă. Eu, cumva, am fost adusă pe această cărare începând din grădiniță, când am devenit solistul corului, solistul grupului, și apoi în școală, și așa mai departe… De fapt, cred că ea m-a ales pe mine.
Pentru că eu nu am gândit muzica niciodată ca pe o carieră, ci ca pe o formă de a-mi petrece plăcut timpul. Și, mai ales, de a umple sufletul de bucurie. Pentru că eu, noi, ca generație, cel puțin la vârsta aceea, nu gândeam: Doamne, când am să mă fac mare cântăreață și am să câștig o mulțime de bani… Cam acesta este mentalul din ziua de astăzi, pentru că, din păcate, zona asta cam acolo tinde. Or, ceea ce am trăit eu a fost o imensă bucurie”, poveste Sanda Ladoși pentru revista VIVA!
Ceea ce trebuia să fie o pasiune s-a transformat în sursa ei de existentă, astfel că Sanda Ladoși a avut un succes răsunător și a devenit una dintre cele mai apreciate artiste din România.
„În momentul în care urcam pe scenă, mă simțeam bine, și asta însemna, de fapt, cel mai mult. Era important ca sufletul meu să fie împlinit, și era. Dar, repet, fără a gândi-o ca pe o viitoare carieră. Nici nu am putut să îndrăznesc să gândesc că asta va fi meseria din care eu voi trăi. Dacă stau să mă gândesc, până la urmă, asta este sursa mea de existență. Și atunci, dând filmul înapoi, practic primul pas pe care l-am făcut în sensul acesta a fost din punct de vedere vocal, după aceea instrumental, pentru că în clasa I am urmat cursurile de pian, în Târgu Mureș. (…)
Aveam în jur de 15 ani și eram cumva vedetă locală în județul Mureș. Când marii artiști ai României și-au ținut concertele în zonă, m-au racolat ca un fel de deschizător de spectacole. Eram prima care urcam pe scenă și deschideam spectacolul. Iar pentru mine, îți dai seama, era o mare onoare să urc pe aceeași scenă cu Mihai Constantinescu, cu Mirabela Dauer, cu Cornel Constantiniu.
Am fost cu mulți artiști grei în spectacole. Iar pentru mine, să mi se dea așa o importanță, la vârsta aceea, a fost extraordinar. Practic, eram un copil. Cel puțin în generația de atunci eram foarte copilăroși. Și o asemenea oportunitate a fost excepțională și mi-a dat așa un elan în a face și mai mult, în a mă pregăti și mai mult”, spune artista.
Unde a început ascensiunea profesională la care nici nu visa
„Doar că în 1987 am participat la Festivalul Steaua fără nume, pentru mine a fost cumva prima fază la nivel profesionist, iar în 1988, la Festivalul de la Mamaia, unde am obținut premiul 1. Practic de acolo a început o ascensiune extraordinară, la care nici nu visam.
Mi s-a propus să rămân în București pentru a putea să mă dezvolt pe mai departe în domeniul acesta, și uite cum s-a ales praful și de medicină, și de teatru, pentru că, angajându-mă în București, m-am axat pe muzică. Nu am ales-o eu, ea m-a ales pe mine și probabil că aceasta a fost misiunea mea personală. Dumnezeu m-a tot împins către ea prin diverse acțiuni care m-au atras în mrejele sale”, a mai adăugat Sanda Ladoși.