Pe Dorian Popa îl ştiam dependent de sala de fitness, dar marea lui pasiune nu e bodybuildingul, ci orice pompează adrenalină multă-n vene. Adică sporturile extreme. Vedeta Antenei 1 (e concurent în cel de-al zecelea sezon “Te cunosc de undeva!” şi jurat la “Next Star”) vorbeşte cu atâta pasiune despre asta, încât te face să crezi că dacă săritura cu paraşuta ori alunecatul pe placă i-ar aduce bani, ar lăsa televiziunea şi muzica şi ar face aşa ceva cât e ziua de lungă. Dorian Popa e pasionat de sporturi extreme şi l-ar tenta inclusiv să sară din stratosferă, ca Felix Baumgartner, iubitul supersonic al Răduleascăi.
Libertatea: Ce sporturi extreme ai încercat până acum?
Dorian Popa: Practic de multă vreme skydiving, flyboarding, wakediving, bungee jumping, însă preferatul meu rămâne snowboardingul. Sunt pasionat de sporturile extreme, dar, cum sunt destul de scumpe, mă orientez în funcţie de buget. Invariabil însă, iarna, după 1 ianuarie, merg la munte, la Predeal sau în Poiana Braşov, chiar şi singur, ca să mă dau cu placa. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult să sar cu paraşuta. Am făcut-o de două ori, de la 3.500 de metri.
Spui că sunt scumpe. Cât de scumpe, mai exact?
Depinde. O săritură cu paraşuta e circa 300 de euro. Sporturile pe apă nu sunt chiar atât de scumpe, mai costisitoare sunt echipamentele.
Când ţi-ai descoperit pasiunea asta?
Sunt constănţean şi de mic mergeam la mare, unde săream de pe stabilopozi, de pe far, în port. Setea asta de adrenalină a venit pe la 14-15 ani. Tot atunci am început şi cu sporturile extreme.
Ce ai de gând să testezi în viitorul apropiat?
Îmi doresc foarte mult să învăţ să mă dau cu zmeul pe apă, dar pentru asta trebuie să mă pregătesc foarte bine, pentru că e mult mai dificil decât să fii tras de barcă sau de cabluri. De asemenea, echipamentul este foarte scump, costă câteva mii de euro, şi închirieri nu am văzut să se facă.
Săritura din stratosferă te tentează sau ţi-e frică de aşa ceva?
Nu mă tem să încerc absolut nimic, pentru că-mi plac toate. Important este să am acces la ele.
Iubita ta se teme pentru tine sau e şi ea pasionată?
Nu cred că se teme, pentru că s-a obişnuit cu firea mea destul de zăpăcită şi dornică de adrenalină. Ştie că eu fac tot posibilul să nu mă accidentez, pentru că ţin foarte mult la sănătatea mea, şi stă liniştită. Poate la început, când a văzut că-mi plac astfel de sporturi, s-a speriat puţin, dar pe unele dintre ele le-a încercat şi ea. A încercat snowboardingul şi i-a plăcut, dar e destul de greu, mai ales la început. N-a mai vrut, la următoarea ieşire la munte, să se urce pe placă, mi-a spus că nu mai suportă durerile şi vânătăile.
Te-ai accidentat vreodată?
M-am accidentat de mai multe ori. Pe apă am avut dublă luxaţie şi fisură de tendon la piciorul stâng, iar pe zăpadă mi-am rupt de două ori piciorul drept. A fost mai grea recuperarea la piciorul drept, pentru că într-unul din concediile la munte în care mi l-am rupt a trebuit să conduc până la Bucureşti, fiindcă nici unul dintre prietenii mei nu avea permis. Am călcat acceleraţia cu piciorul rupt şi asta nu i-a făcut bine.
Dintre sporturile mai “cuminţi”, care-ţi plac?
Îmi place foarte mult baschetul, am şi fost în echipa liceului. Mai joc fotbal din când în când, dar nu excelez şi nu prea îmi place să mă fac de râs. Îmi mai place foarte mult echitaţia, care pentru mine e un hobby, o formă de relaxare.