Stenograma discuţiei dintre Antonia şi Vincenzo, în care artista aproape îl imploră să-I aducă şi ei fetiţa, este dovada clară a comportamentului agresiv al lui Vincenzo Castellano. Mai mult, ameninţările sunt pe cât de reale, pe atât de şocante.
Antonia: „(…) Am nevoie şi eu de procura pentru aia mică… Mă rog de tine, mă rog de tine de şase luni… Ţi-am zis că vreau să o aduc aici (n.red. – în România)… Vince, dar e copilul nostru! Nu e doar al meu sau doar al tău! Nu văd care e problemă dacă eşti şi tu aici. Eşti în România, care e problema? (…)”
Vincenzo: „…”
Antonia: „Dar tu erai vreodată lângă copilul ăsta? Vince, tu vezi copilul o dată la două luni… Mă laşi? Vreau să stea şi cu mine! Au trecut şase luni… Vreau şi eu să stau cu ea! Nu să mă duc în Italia să o văd. Ce este asta? Ai decis tu asta? De capul tău, ca tu eşti Dumnezeu…”
Vincenzo: „Dar nu mă interesează. Eu nu am încredere în chestiile astea pe care le faci tu. Auzi, tu lu’ copilul meu nu poţi să-i dai nicio stabilitate. Şi stau şi departe de copil din cauza ta… Îţi cumperi casa şi o să-ţi iei copilul. Măcar să şi-l iei dar să ai condiţii!”
Antonia: „Şi până atunci? Până ne judecăm, ce face copilul?”
Vincenzo: „Nimica… O să-l ţii tu. Ai zis că vrei să-l ţii tu. O să ţi-l aduc eu…”
Antonia: „Şi vrei să mi-l aduci când vrei tu, nu?”
Vincenzo: „Nu. Trebuie să ţi-l aduc eu. Nu te duci tu acolo, faci d’astea”.
Antonia: „Păi da, Vince. Vreau oricum. O aduc eu acum şi o duci tu înapoi”.
Vincenzo: „Da, da. Şi-o să mă ţii aici toată viaţa. Asta o să faci tu, că eu ştiu deja ce vrei să faci. Ce crezi că sunt un prost care ştii tu? Nu înţeleg? Eu ştiu deja…”
Antonia: „Vincenzo, nu te mai cred. M-ai păcălit!”
Vincenzo: „Tu vrei să mi-o tragi mie…”
Antonia: „Dar nu ţi-o trag ţie Vincenzo!”
Vincenzo: „Ascultă-mă puţin. Tu vorbeşti cu mine, Anto. Cu mine, personal, nu cu familia mea şi cu toţi. Cu mine. Tu vorbeşti cu mine, Anto. Eu te distrug. Dar nu că cariera, ca astea… Eu te distrug personal, Anto!”
Antonia: „Mă omori!”
Vincenzo: „Poţi să pui şi pe înregistrare… Mă doare-n p…a! Copilul nu vreau să ţi-l dau. Dă-mă în judecată, fă ce vrei! Hai, pa!”