ComenteazăLibertatea: Eşti la al treilea sezon “Visuri la cheie”. Care au fost cele mai frumoase momente trăite la filmări şi care au fost mai grele?
Dragoş Bucur: Cel mai dificil este când oamenii încep să vorbească despre cumpenele din viaţa lor, pentru că eu sunt destul de discret şi nu mă simt foarte confortabil în aceste clipe, dar adevărul e că această parte este indispensabilă în economia emisiunii, este momentul care legitimează şi justifică în ochii telespectatorului prezenţa noastră acolo. Cele mai frumoase clipe sunt cele în care familiile îşi văd casele refăcute, bucuria din ochii lor face toţi banii!
Furi meserie de la meşterii din echipă?
Da, bineînţeles că fur cât pot idei şi tehnici de lucru! Îmi place să mă inspir de la colegii mei şi să aplic apoi ce am învăţat. Am făcut o lustră ca într-una dintre ediţiile emisiunii şi am construit un dulap pe care l-am vopsit după o metodă “furată” tot din emisiune. Mă relaxează acest tip de activitate, fiindcă mă concentrez doar pe ceea ce am de făcut şi îmi las mintea liberă. Pe de altă parte, nu prea mă pricep, aşa că prefer acţiunile în care să fiu sigur că, dacă stric un lucru, nu trebuie să dărâm casa ca să-l repar!
Pe-acasă meştereşti, când se strică lucruri şi e nevoie de o mână de bărbat?
Da, normal! Îmi place să repar şi să meşteresc, ultimul lucru făcut este acoperişul grătarului.
Ai acasă ceva făcut de tine?
Am făcut cu Dana o masă şi suntem amândoi foarte mândri de ea!
Îşi doreşte o casă albă pe plajă, chiar în buza mării
Visul tău “la cheie” care ar fi?
Aş vrea o casă pe malul mării, chiar pe plajă, să fie albă, cu, geamuri mari şi într-o zonă retrasă. Cine ştie, poate într-o zi o s-o am!
Emisiune, roluri în filme, familie. Cum le împaci pe toate? Se-ntâmplă să refuzi proiecte?
Din păcate, chiar vara aceasta a trebuit să refuz un rol într-un film cu un scenariu foarte interesant, dar deciziile de genul acesta sunt fireşti într-o meserie ca actoria.
Cum îţi gestionezi diabetul, cu atâtea lucruri de făcut?
Sunt OK cu diabetul, adică ne înţelegem reciproc. Mă lasă în pace când am multă treabă şi îmi dă în cap când mă surmenez prea tare. I-am luat un senzor şi o pompă de insulină, ca să-l mai îmbunez.
Când te ţine meseria mai mult timp departe de casă, cine o ajută pe Dana cu copiii?
Încerc să nu lipsesc prea mult, dar atunci când nu am de ales, Dana se descurcă în general singură. De câteva săptămâni însă, mama mea e un ajutor constant, stă câteva ore zilnic cu Kadri, iar Sofia e fie cu mine, fie cu Dana, fie ne ajută tatăl meu cu drumurile pentru ea. Asta, fiindcă Dana face o grămadă de lucruri, pe lângă statul cu copiii. Pregăteşte o tabără pentru mame şi fiice care nu au mai petrecut timp împreună, a înregistrat încă două albume pentru copii, pe care urmează să le lanseze, şi un CD cu poveşti.
Şcoala copiilor este un subiect închis
S-a iscat o întreagă polemică după ce aţi anunţat retragerea Sofiei de la şcoală…
Nu vreau să vorbesc despre acest subiect, cred că există probleme mai importante decât ce decizii au luat Bucur şi Nălbaru referitor la educaţia copiilor lor. Doar ai lor.
Veţi proceda la fel cu şcoala şi în cazul lui Kadri?
Nu ştim încă.
La final, spune-ne două vorbe despre… “Două lozuri”. Filmul pe care l-ai făcut cu Alex Pa- padopol şi Dorian Boguţă intră chiar azi în cinematografe.
“Două lozuri” este un proiect de suflet, care are mari șanse să devină și profitabil! Este o comedie atât de spumoasă, încât eu sunt convins că dacă o parte dintre oameni, o parte dintre cititorii voștri vor intra în sală, vestea se va duce din gură în gură și sălile vor fi pline. Eu cred atât de mult în succesul său, încât vreau să merg la o proiecție și să le dau banii înapoi tuturor celor care spun că nu au râs!