Drama din familia Anamariei Prodan. Bunicul impresarei a murit strivit de cai, la 33 de ani!

Înainte să se stingă, Ionela Prodan și-a povestit o parte din viață înregistrându-se pe reportofon. Alte amintiri le-a lăsat pe manuscrise pe care i le-a dat fetei sale. Toate acestea au fost puse cap la cap de Anamaria și așternute în cartea “Cântecul vieții mele”.

Anamaria Prodan si mama ei, Ionela Prodan. Interpreta de muzică populară s-a stins anul trecut

Una dintre cele mai tulburătoare întâmplări descoperite de Anamaria în memoriile mamei sale este moartea bunicului ei – tatăl Ionelei Prodan. Acesta s-a stins într-un accident înfiorător, în 1947, cu câteva luni înainte să i se nască fiica. Avea doar 33 de ani când a fost omorât de caii înhămați la o căruță.

“Caii au trecut peste el făcându-l chiseliță!”

“Aulelee, maica mea, ce nenorocire! Ionică Prodan zace mort în șanțuʼ luʼ Minu! Zace în șanț, fără suflare, năclăit din cap până-n picioare de sânge. La fața locului, lumea colcăia înspăimântată. Uluit, îngrozit din cale-afară și înfricoșat peste măsură, bătrânul tată, învins și distrus, găsi resurse să se uite în șanțul sinistru și ce văzu acolo îl năuci, de tot! Scena macabră era dincolo de orice imaginație, iar durerea cruntă explodă, făcându-i inima țăndări! Lungit în nenorocitul de șanț, cât era de mare, cu fața în sus și cu trupul vizibil zdrobit, cu hainele pline de sânge și țărână, fiul lui drag zăcea fără suflare, mort. Plângând în hohote întretăiate, distrus și dărâmat, tatăl iubitor coborî în șanț, se întinse lângă fiu, îmbrățișându-l și mângâindu-l cu toată dragostea de care era în stare…”, stă scris în memoriile artistei, care se afla în burta mamei când tatăl ei a murit.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

Ionela Prodan și mama ei, în anul 1961

Din textele mamei sale, Anamaria descrie cu lux de amănunte cum a avut loc tragicul eveniment: “Ionică venea mâncând pământuʼ pe motocicletă, pe ulița luʼ Minu. Din partea ailaltă, apăru un bețivan de moșneag, bălăngănindu-se, pe lângă căruța încărcată cu fân, altoind caii cu biciușca, să n-adoarmă pe drum. Când au ajuns față în față, pe ulița strâmtă și întortocheată, n-au mai putut ocoli, nici opri, niciunul, așa că Ionică a intrat, cu toată viteza, cu cheptuʼ, în oiștea de la căruță. Speriați ca de bombe, caii au trecut peste el, cu căruță cu tot, făcându-l chiseliță!”.

“Câtă suferință, câtă durere și câtă deznădejde”

Din scrisorile Ionelei Prodan răzbate și vocea mamei sale, bunica Anamariei, văduva lui Ionică Prodan. “Bebelușul se mai foia și el din când, în când în burtica nefericitei mămici, dar acum era mult mai calm, mai precaut, parcă înțelegând situația și respectând categoric durerea celor mari… «Ce mai vrei și tu, mă puiule?», îl mângâie mămica lui, în treacăt. «Nu vezi ce e pe capul nostru? Mai ai puțină răbdare, c-om avea noi timp de toate… în curând». Câtă suferință, câtă durere și câtă deznădejde! Cât gol lasă Ionică în urma lui!”.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

Ionela Prodan și mama ei în 1970, cu doi ani înainte să se nască Anamaria

A urmat ziua înmormântării, la care a fost prezent tot satul. Ulițele erau pline, iar Ionela Prodan dezvăluie în manuscrise poveștile aflate de la mama ei. “După slujba impresionantă de rămas bun de la familie și casă, oficiată cu tact și har de către cei trei preoți, coșciugul a fost instalat în carul pregătit anume pentru ultimul drum al celui mai iubit, distins și admirat tânăr pe care acum îl plânge, în hohote nestăpânite, toată suflarea prezentă, inclusiv preoții. Sicriul a fost coborât în mormântul proaspăt săpat și, după ce a fost acoperit cu pământ și un adevărat munte de flori, au urmat alte valuri de lacrimi și suspine, alte țipete sfâșietoare, dureroase. Seara… cerul era plin de stele, extrem de strălucitoare și de clar definite, iar luna plină își trimitea cu mărinimie, razele aurii, către pământul stropit din belșug cu lacrimi amare și cu sânge. Poate că vreuna din superbele stele, perfecte și ultrasclipitoare, să fie întruchiparea destinului unui tânăr, care tocmai a părăsit pământul?”, scrie Anamaria în “Cântecul vieții mele”.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

Mărturii despre motivul pentru care românii dau șpagă la spital. Doctor: „Înainte de ’89, ca și acum, era un lucru, hai să zicem, de notorietate”

Șefa Radio România Reșița a trimis carul radiodifuziunii să-i aducă mobilă din Serbia! Este același manager care l-a ajutat pe primarul condamnat definitiv pentru că a luat mită

Urmărește-ne pe Google News