”Mă mulțumesc cu aplauzele pe care le primesc, puține, multe, mă încarcă, mă fac să uit că, încet, încet, rămân fără prietenii mei care se duc, unul câte unul, să uit de cei pe care i-am ajutat în viață și nu dau un telefon, să uit de grijile mele. Elita culturală și muzicală m-a uitat, dar asta nu mă îngrijorează”, ni s-a destăinuit maestrul.

Și, da, iubirea fanilor e tot e mai contează pentru el:

”Am bucurat multe generații, de aici îmi vine energia. Merg pe stradă, ca altădată, cu o singură mânușă, pe mâna stângă, oricât ar fi de frig. Dreapta mea strânge la fiecare pas alte mâini și răspunde la saluturi voioase tuturor celor care mă știu”.

Cântă încă la 10 instrumente

La aproape opt decenii de viață, Lăceanu încă mai exersează la 10 instrumente de suflat și privește mândru la ce-a realizat: Salvador Dali i-a dedicat o lucrare, iar J.F. Kennedy, Jimmi Carter, Mihail Gorbaciov și mulți dictatori i-au ascultat captivați muzica.

În spatele eforului supraomenesc, munca zilnică de a dobândi aplauzele publicului, care-i hrănesc pasiunea, Lăceanu ascunde multe nevoi specifice vârstei, dar și grija pe care i-o poartă soției sale internate la spitalul Sf. Pantelimon.

”Înainte de cântare plec la spital să-mi ocrotesc soția, alături de fiul meu, care m-a făcut și bunic anul trecut”, spune Ion Lăceanu, care încă bucură iubitorii de folclor împreună cu reputata solistă de muzică lăutărească veche Panseluța Feraru și Marian Ștefan Orchestra.

Urmărește-ne pe Google News