Carmen Şerban colindă ţara-n lung şi-n lat, aproape că nu mai ştie ce înseamnă weekend liber. Pentru ea, oboseala nu mai contează. Îşi pune deoparte fiecare bănuţ, asta pentru că, în spatele zâmbetului său afişat pe scenă, se ascunde o adevărată dramă. Artista face tot ce este posibil să-i prelungească viaţa tatălui său, care a suferit mai multe operaţii la coloană şi e bolnav de Parkinson. Şi în mare parte a reuşit acest lucru. După ce părintele său, Gheorghe Şerban, în vârstă de 75 de ani, a stat paralizat timp de nouă luni, acesta se poate deplasa acum cu ajutorul unui scaun cu rotile, deşi puţini îi mai dădeau vreo şansă să se ridice din pat. Carmen plăteşte, lunar, tratamente de mii de euro şi foarte des se roagă şi în biserică pentru sănătatea părintelui său. Şi cum tatăl ei, căruia i-a compus şi o melodie, “Tatăl meu, scumpă comoară”, se bucură de fiecare dată când fiica sa îl vizitează, aceasta face tot posibilul să-l vadă cât mai des. l