Ei ne-au părăsit în anul 2012 (I)

De asemenea, pianista Mihaela Ursuleasa s-a stins din viaţă în 2012, la fel ca scriitorii Constanţa Buzea şi Romulus Vulpescu.
Biţu Fălticineanu
Pe 5 ianuarie 2012 se stingea din viaţă regizorul Biţu Fălticineanu, foarte cunoscut pentru activitatea sa la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. Maestrul avea 86 de ani şi a murit în casa lui din Bucureşti, după o lungă suferinţă. Regizorul Biţu Fălticineanu a fost înmormântat la cimitirul evreiesc de rit spaniol – Sefard din şoseaua Giurgiului din Capitală.

Biţu Fălticineanu, care şi-a legat numele şi cariera de spectacolele Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din Bucureşti, s-a născut pe 16 aprilie 1925. La începutul anului 2011, Biţu Fălticineanu a aniversat odată cu premiera spectacolului „Arca lui Nae şi Vasile” cel de-al 200-lea spectacol din cariera sa de peste 50 de ani dedicată în exclusivitate Revistei româneşti şi Teatrului de Revistă.
De-a lungul carierei sale, Biţu Fălticineanu a lucrat cu artişti care au contribuit la gloria Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” şi a lansat cupluri celebre – Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru.
Mircea Ciumara

Mircea Ciumara, fost ministru al Finanţelor, în guvernarea PNŢCD, a murit, pe 14 ianuarie, la vârsta de 69 de ani.
Deputat în două mandate, pe listele Convenţiei Democrate, în perioada 1992-1996, 1996-2000, Ciumara, de profesie economist, a fost desemnat ministru al Finanţelor, în primul guvern CDR-USD-UDMR. Din decembrie 1997 a fost numit ministru al Industriei şi Comerţuluiu, pentru ca ulterior să ocupe portofoliul pentru relaţia cu Parlamentul.
Politician carismatic, una din figurile memorabile ale guvernării CDR, Mircea Ciumara era căsătorit şi avea doi copii.

Tudor Mărăscu
Regizorul de teatru şi film Tudor Mărăscu a murit, pe 22 ianuarie, la vârsta de 71 de ani, după o lungă suferinţă.
Mărăscu a creat de-a lungul carierei sale 60 de spectacole de teatru şi cinci filme, având, de asemenea, o activitate însemnată în televiziune.
De asemenea, în mai bine de un sfert de veac a pregătit generaţii întregi de regizori.
Emil Hossu
Actorul Emil Hossu a murit, pe 25 ianuarie 2012, la scurt timp după ce a făcut un stop cardio-respirator şi s-a prăbuşit pe scenă. Decesul a fost declarat la ora  19.13. Emil Hossu avea 70 de ani, împliniţi în noiembrie 2011.

Actorului i s-a făcut rău înaintea spectacolului de la Teatrul Nottara, programat în acea seară la ora 19.30.
Emil Hossu, care a murit cu puţin timp înainte de o nouă reprezentaţie a spectatolului  „Aniversarea”, a jucat în zeci de piese de teatru şi în numeroase filme, printre care, „Balanţa”, „Toamna bobocilor”, „Iarna bobocilor”, „Accident”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Regăsirea”, „Secretul lui Bachus”, „Secretul lui Nemesis”, „Liceenii în alertă”.

Dinu Damaschin
Autointitulatul „tată” al Monicăi Gabor, Dinu Damaschin, a murit, pe 17 februarie, la Curtea de Apel Bacău. El intrase în greva foamei după ce fusese arestat pentru proxenetism şi aştepta să afle dacă judecătorii îi acceptă sau nu recursul la măsura arestării preventive.
Damaschin a căzut în sala de judecată, două ambulanţe au sosit imediat la sediul instituţiei, dar nu au reuşit să-l resusciteze. Dinu Damaschin avea 56 de ani.
Ştefan Radof
Actorul Ştefan Radof a murit în dimineaţa zilei de 28 martie. S-a stins din viaţă la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, unde era internat de o zi, la secţia de Terapie Intensivă, din cauza mai multor suferinţe cronice.

În vârstă de 78 de ani, actorul Ştefan Radof, o persoană extrem de discretă, a  dat viaţă unei galerii însemnate de personaje din dramaturgia naţională şi universală, clasică, modernă şi contemporană, în teatru, cinematografie, televiziune şi radio, colaborând cu toate personalităţile importante ale culturii româneşti.
A fost hamal, vânzător, funcţionar, decorator, contabil şi abia în 1960 admis la Institutul de Teatru, datorită garanţiei politice a maestrului Radu Beligan, care îi fusese profesor şi la prima încercare de a urma facultatea şi a rectorului facultăţii, Costache Antoniu. Din 1964 este actor la Piatra Neamţ. Un an mai târziu intră prin concurs la teatrul Nottara unde era director Horia Lovinescu. În anii 1993-1995, a moderat la TVR 1 show-ul „De la egal la egal… Amical!”. A jucat în Titanic Vals, Pescăruşul, Visul unei nopţi de iarnă , Conu Leonida faţă cu reacţiunea, piesă în care juca rolul Coanei Efimiţa, de unde i s-a tras şi porecla de Baba Radof.
Între anii 1990 – 1994 este profesor asociat la A.T.F şi apoi la Hyperion, dar renunţă şi acuză degradarea învăţământului de specialitate.
Între 1992 şi 1996 a fost senator din partea Partidului Alianţei Civice, dar şi viaţa politică îl dezamăgeşte aşa că se întoarce la teatru şi scris. A publicat cinci volume de versuri, schiţe, eseuri scenarii de film şi TV.
Pe data de 6 Decembrie 2004, prin decret prezidenţial, a fost decorat cu înalta distinctie:  „Steaua României – în grad de Cavaler ” de către Preşedintele României.
Ion Lucian

Actorul şi regizorul Ion Lucian a încetat din viaţă, pe 31 martie, la ora 21.15, cu 22 de zile înainte să împlinească vârsta de 88 de ani.
Director şi fondator al Teatrului Excelsior, Ion Lucian a fost internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală în 11 martie. În urma investigaţiilor, medicii au stabilit că Ion Lucian are o infecţie respiratorie.
Actorul a absolvit în 1942 Liceul Matei Basarab, bacalaureat ștințific, după cares-a înscris la Academia Regală de teatru și muzică. Primul rol pe scena Teatrul Național l-a jucat la vârsta de 18 ani.
Acitivitate profesionlă:
– 1942-45 Actor Teatrul National București
– 1945-47 Actor Teatrul de Operetă Alhambra
– 1947-52 Actor Teatrul Municipal București
– 1952-56 Actor Teatrul Actorului de film C.Nottara
– 1956-60 Actor Teatrul Municipal București
– 1960-64 Actor Teatrul de Comedie
– 1964-72 Director fondator al Teatrului Ion Creanga
– 1972-90 Actor Teatrul de Comedie
– 1990 Director fondator Teatrul Excelsior, actor
–  2002 Societar de onoare Teatrul National (cumul cu Excelsior)
A fost distins cu titlul „Artist emerit” și numeroase premii naționale, a fost regizor, director de scenă, cu activitate națională și internațională, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societații Autorilor și Compozitorilor Dramatici de la Paris (S.A.C.D.), profesor Academia de Teatru și Film – 1952-56, profesor Universitatea Hyperion din 1998.
A primit nenumărate premii, printre care: Premiul Național UNITER pentru întreaga activitate 2001, Premiul Național UNITER pentru întreaga cariera dedicată tânarului public 2002, Premiul pentru interpretare. Brașov. 1982, Premiul pentru interpretare. Bacău. 1983, Premiul pentru cel mai bun spectacol, Israel, 2002.
Între 1964-72 a fost directorul fondator al Teatrului Ion Creangă, director fondator al Teatrului Excelsior, în 1990. și director artistic al Festivalului Internațional Piatra-Neamț.
A avut o intensă activitate pe scena românească, putând fi văzut în piese precum „Le petit coq”, „Mușchetarii …Măgăriei Sale”, „Drumul e liber”, „Snoave cu măști”, „Cenușăreasa”, „Nemaipomenitele aventuri ale lui Nils”, „L’ Etourdi” (Molière), „Il Bugiardo” (Goldoni), „Un fil a la patte” (Georges Feydeau), „Celimare, bien amie” (Labiche), „Le souper” (Brissvile)
Ion Lucian a fost și un scriitor apreciat, o parte din operele sale umoristice fiind chiar puse în scenă. Printre scrierile lui: „Fantezii pe teme umoristice”, „Steluțe de umor”, „Le petit coq” 1975 (Paris). – Wikipedia.
Gabriel Ţepelea
Fostul deputat ţărănist Gabriel Ţepelea a încetat din viaţă, pe 12 aprilie, la vârsta de 96 de ani, în locuinţa sa din Bucureşti.
În 1948, şi-a susţinut doctoratul, sub îndrumarea lui George Călinescu, la Universitatea din Bucureşti, cu o teză despre literatura în grai bănăţean, titlul fiindu-i recunoscut abia în 1968.
Membru al Partidului Naţional Ţărănesc din 1933, a desfăşurat o intensă activitate militantă pentru reîntregirea ţării şi rezolvarea problemelor ţărăneşti. Devenit în 1945 secretar general al Organizaţiei Tineretului Ţărănist din Transilvania, a conferenţiat în anii următori pe teme de doctrină politică. La alegerile din 1946 a candidat pe listele partidului.
Condamnat la temniţă grea şi confiscarea averii, a stat în închisoare din 1949 până în 1955. Eliberat din detenţie, a fost nevoit să lucreze un timp ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar Şi-a reluat cu greu colaborarea în revistele de specialitate, cu recenzii şi succinte contribuţii de istorie literară.
Reintegrat în învăţământul secundar (1958-1960), după doi ani de şomaj a predat la institutele pedagogice din Timişoara (până în 1964) şi Piteşti, unde în 1969 a pus bazele unei secţii de limbi străine, fiind şi decan al Facultăţii de Filologie în perioada 1971-1974.
Până la pensionare, în 1981, a publicat manuale şi cursuri privind istoria limbii române literare, stilistica limbii franceze, literatura franceză.
Imediat după evenimentele din decembrie 1989, a intrat în prim-planul vieţii politice.Astfel, a luat parte, alături de Corneliu Coposu, la reînfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc, în calitate de vicepreşedinte.
A coordonat Departamentul de studii, programe şi doctrină al partidului, fiind iniţiatorul şi realizatorul unei serii de volume dedicate câtorva personalităţi marcante. A fost ales deputat de Bihor în 1990, 1992 şi 1996, iar din 1992 a fost preşedinte al Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaţilor, iar în 1996 a devenit vicepreşedinte al Uniunii Europene Creştin-Democrate. În 1993 a devenit membru de onoare al Academiei Române.
Emanuel Valeriu
Emanuel Valeriu, fostul ziarist şi om de televiziune a încetat din viaţă pe 18 aprilie, la 87 de ani.
Emanuel Valeriu a fost ziarist la Gazeta Sporturilor, TVR, Flacăra şi Europa Liberă dar a ocupat şi funcţia de director general al televiziunii publice între 1990 şi 1992. Între 2002 şi 2008, Emanuel Valeriu a fost membru al CNA.
Ziaristul a încetat din viaţă chiar în ziua în care împlinea venerabila vârstă de 87 de ani.
Dan Nedelcu DAX
Dan Nedelcu, cunoscut sub numele „The Man with the Sax”, dar şi din show-urile Divertis, a încetat din viaţă,pe 7 iunie, fiind învins de cancer.
Dan Nedelcu avea 33 de ani şi a fost diagnosticat cu o formă rară de sarcom sinovial malign la antebrațul drept, în urmă cu aproape doi ani. Atunci, colegii de breaslă au sărit în ajutorul acestuia și au organizat mai multe concerte caritabile, iar DAX a avut posibilitatea de a se trata în străinătate.
Marcel Guguianu
Sculptorul Marcel Guguianu a murit în noaptea de 12 spre 13 iunie, la vârsta de 89 de ani. Ultima sa dorinţă a fost ca inima să-i fie scoasă şi dusă în localitatea sa natală, Bârlad.
Inima sculptorului nu a fost însă aşezată într-o sculptură, în curtea pavilionului expoziţional din Bârlad, care-i poartă numele, pentru că rudele nu au fost de acord. Marcel Guguianu a lăsat în urmă un număr impresionant de lucrări de sculptură monumentală, ansambluri statuare, busturi bronz şi marmură ale unor scriitori, poeţi, savanţi, actori, amplasate în parcuri, grădini publice, instituţii, teatre şi muzee, atât în oraşe din ţară, dar şi din străinătate.
Operele sale fac parte din colecţii particulare şi de stat de la noi, dar şi în foarte multe ţări din lume.
Camil Roguski
Camil Roguski, arhitectul lui Nicolae Ceauşescu şi cunoscut publicului în perioada post-decembristă datorită dezvăluirilor din viaţa familiei Ceuşescu, a murit pe 29 iunie, la vârsta de 87 de ani.
Arhitectul fostului dictator Nicolae Ceaușescu a intrat al doilea la facultatea de arhitectură și, de-a lungul vieții, i-a cunoscut pe Constantin Brătianu, pe Charles de Gaulle, pe Gheorghe Gheorghiu Dej, dar și pe Carol al II-lea.
Camil Roguski s-a născut la 15 martie 1925, în București. După încheierea studiilor la Institutul de Arhitectură din Capitală (1948), într-o cariera întinsă pe mai bine de o jumătate de secol, a fost, printre altele, arhitect în cadrul MAE, șef-serviciu tehnic la Uniunea Arhitecților, profesor la Școala Tehnică de Arhitectură, arhitect la Institutul de Proiectări „Carpați”, director al Unității de întreținere și decorare a palatelor din cadrul Oficiului Economic „Carpați”.
Tamango
Tamango, unul dintre cei mai cunoscuţi lăutari de etnie romă, a murit pe 7 iulie 2012, în urma unui atac cerebral.
Două accidente vasculare i-au luat ce avea mai scump: puterea de a-şi mişca picioarele şi mâinile cu ajutorul cărora cânta la linguri, şi glasul, cunoscut mai ales din piesa „Muro Shavo”, al celor de la Hara, dar şi din spoturile postului Radio Guerrilla.
După ani întregi de suferinţă, celebrul lăutar Tamango a murit în urma unui atac cerebral.
Dan Fischer
Milionarul român Dan Fischer a murit în noaptea dintre 19 şi 20 iulie 2012, la Berlin. Acţionarul firmei care deţine proiectul rezidenţial şi turistic Silver Mountain din Poiana Braşov suferea de mai mult timp de cancer pulmonar. Dan Fischer avea 61 de ani.
Dan Fischer suferea de cancer pulmonar în ultimul stadiu. Milionarul român a descoperit târziu cumplita boală, iar medicii nu au mai putut face nimic pentru a-l salva.
Dan Fischer era faimos pentru petrecerile pe care le organiza de ziua iubitei sale pe plaja La Voile Rouge, din Saint Tropez, la care erau invitaţi milionari români şi VIP-uri. Pentru un astfel de  eveniment select, afaceristul cheltuia aproximativ 30.000-35.000 de euro.
Mihaela Ursuleasa
Pianista română Mihaela Ursuleasa (33 de ani), considerată, cu ani în urmă, un copil-minune în lumea muzicii, a fost găsită moartă în locuinţa sa, pe 2 august 2012. Cauza decesului a fost un anevrism cerebral care s-ar fi spart sau o căzătură care i-a provocat o hemoragie puternică intracraniană.
Tragica veste a morţii talentatei pianiste Mihaela Ursuleasa a fost dată de agenta sa, Andreea Butucariu, ştirea răspândindu-se apoi pe reţeaua de socializare Facebook, acolo unde a fost postată de Paavo Jarvi, un colaborator al artistei.
Mihaela Ursuleasa s-a născut pe 27 septembrie 1978, la Braşov, într-o familie cu înclinaţii muzicale. La 12 ani a fost descoperită de celebrul dirijor Claudio Abbado, care i-a oferit o bursă de studii la Viena, deschizându- i practic calea spre grandioasele scene muzicale ale lumii. Talentul ei fantastic, capacitatea de adaptare la orice partitură şi interpretarea originală au plasat-o apoi pe Mihaela Ursuleasa pe orbita talentelor de talie mondială, românca devenind clienta fidelă a marilor filarmonici şi a premiilor de ţinută. Mihaela a fost căsătorită cu violoncelistul Rodin Moldovan (47 de ani, foto mic), cei doi având o fetiţă, Ştefania (6 ani).
Mirela Zafiri
Soprana Mirela Zafiri, care avea doar 41 de ani, a murit în somn, pe 27 august 2012, la un spital din Bucureşti, unde era ţinută sub supraveghere după ce în noiembrie anul trecut a fost diagnosticată cu cancer pulmonar.
Născută în Lugoj, judeţul Timiş, soprana Mirela Zafiri era foarte apreciată în lumea artistică, atât în ţară, cât şi în străinătate. Artista a câştigat numeroase premii şi distincţii la concursuri şi concerte din întreaga lume, iar din 2001 era angajată a Operei din Braşov, deşi locuia în Bucureşti împreună cu soţul şi cu fiica sa.
“A început să se simtă rău de la sfârşitul lunii noiembrie, anul trecut, iar ultimul spectacol pe scena operei braşovene l-a susţinut pe 31 martie, în rolul titular din «Lucia di Lammermoor »”, a declarat secretarul muzical al Operei din Braşov, Ovidiu Mezei. Se pare că artista era optimistă în ceea ce priveşte starea sa de sănătate şi chiar plănuia să plece împreună cu soţul ei, un afacerist de origine greacă, într-o vacanţă în Brazilia.
Cornel Todea
Regizorul român Cornel Todea a încetat din viaţă pe 30 august 2012, la vârsta de 76 de ani, după o lungă luptă cu o boală cruntă.
Născut la 18 noiembrie 1935 la Cluj, Cornel Todea a fost timp de 27 ani regizor în TVR unde a regizat peste 200 de spectacole.
A montat pe scenele româneşti peste 50 de piese de teatru. Din 1987 a fost directorul Teatrului Ion Creangă.
Constanţa Buzea
Poeta Constanţa Buzea, mama Ioanei şi a lui Andrei, copiii lui Adrian Păunescu, a încetat din viaţă pe 31 august, la Spitalul Elias.
Poeta Constanța Buzea s-a căsătorit în 1961 cu Adrian Păunescu.  Soţii Păunescu au avut doi copii, pe Ioana (n. 1967) şi pe Andrei (n. 1969). În 1977 au divorţat.
Constanţa Buzea a urmat cursurile Facultăţii de Filologie, Universitatea din Bucureşti, obţinând licenţa în 1970. Între 1974 şi 1989 a fost redactor la revista Amfiteatru, iar din 1990 a lucrat ca redactor la România literară, unde a semnat rubrica de corespondenţă „Post-restant”.
Romulus Vulpescu
Scriitorul Romulus Vulpescu a încetat din viaţă, pe 18 septembrie 2012, la vârsta de 79 de ani.
Romulus Vulpescu s-a născut la Oradea, în 1933, şi a urmat cursurile Facultăţii de Filologie, secţia Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1955).
A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (1955-1960), apoi la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), şi la revista „Luceafărul” (1964-1965).
A fost secretar literar şi director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române şi în redacţia „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991).
Între 1990-1992 a fost senator şi membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului din 1994 şi până în 1998, când iese la pensie.
A fost căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu, cunoscută pentru romanul „Arta Conversaţiei”.
În urmă cu mai bine de o lună, pe 12 august, poetul şi soţia sa, Ileana, îşi pierduseră unicul copil. Ioana Vulpescu a murit la vârsta de 41 de ani.
Iurie Darie
Unul dintre cei mai îndrăgiţi actori de la noi, Iurie Darie s-a născut pe 14 martie 1929, în Vadul Roşu din judeţul Soroca, aflat astăzi în Republica Moldova şi a murit  pe 9 noiembrie, la Bucureşti.

Iurie Darie a murit la vârsta de 83 de ani după o grea suferinţă. Actorul fusese externat pe 21 septembrie din Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală unde a zăcut din data de 16 iunie. Iurie Darie fusese internat de urgenţă, după ce, în prealabil, suferise un accident vascular, survenit la scurt timp după o operaţie pe creier.
”Trebuie să spun mai înt că eu m-am ivit în lume dintr-o mare iubire… Un învăţător din Basarabia, născut dintr-un tată ucrainean şi o mama moldoveancă – adică, tatăl meu (care şi-a făcut studiile la Cernăuţi şi ştia la fel de bine nemţeşte, ruseşte şi – normal! – româneşte şi care se numea Anatolie Maximciuc) a întâlnit-o pe mama, o moldoveancă autentică. Mama se chema ca fată Daria Sârbu. Tatăl meu a murit de tuberculoză, la vreo cinci ani după ce s-a căsătorit cu mama… Povestea dragostei lor e foarte romantică… El era învăţător în satul Cot – numele ăsta vine, cred, din faptul că satul se ivise într-un… cot al Nistrului – iar ea era… eleva lui. Tata a aşteptat-o până s-a făcut mai mare”, povestea Iurie Darie, într-un interviu pentru ”Formula AS”.
Fiind de mic dotat cu reale talente artistice, era bun la desen și actorie, Iurie Darie a dat examen atât la Institutul de Arte Plastice, cât și la cel de Artă Teatrală și Cinematografică. A reușit la ambele, însă l-a ales pe ce din urmă, pe care l-a absolvit în 1952, unde a studiat actoria cu mari actori și profesori: Mihai Popescu sau Marietta Sadova.
Debutul în cinematografie și l-a făcut în 1953, în „Nepoții gornistului”, în regia lui Dinu Negreanu, avându-i alături pe platoul de filmare pe Marga Barbu și pe Liviu Ciulei.
În anul 1969, a fost ales de regizorul Mircea Drăgan pentru a juca în seria „Brigada Diverse”, alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu sau Puiu Călinescu. Actorul foarte chipeș, care îl interpreta pe maiorul Dobrescu, devenea cu acest rol idolul femeilor, cucerite de zâmbetul larg, ștrengăresc, și ochii pătrunzători. Dintre toate admiratoarele însă, norocoasa a fost actrița Consuela Roșu, cu care s-a căsătorit, iar din iubirea lor a rezultat un fiu, Alexandru, astăzi un cunoscut regizor.
După seria ”Brigada Diverse”, au urmat roluri memorabile în peste 40 de producții cinematografice, printre care „Băieții noștri” (1959), „Vacanță la mare” (1962), „Dragoste la zero grade” (1964), „Atunci i-am codamnat pe toți la moarte” (1971), „Frații Jderi” (1974), „Ringul” (1983), „O zi la București” (1986), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987), „Zâmbet de soare” (1987), „Oglinda” (1993), „Punctul zero” (1996), „Triunghiul morții” (1999).
În 2004, a jucat alături de partenera de viață, Anca Pandrea, în vârstă de 64 de ani, în serialul de televiziune „Numai iubirea”.
După această producție, actorul a dispărut o vreme din atenția publicului, reapărând într-un context nu tocmai plăcut. În octombrie 2010, Iurie Darie și soția lui, Anca Pandrea, apăreau într-un pictorial seminud, realizat de un fotograf de la ziarul ”Național”. Tot atunci, cei doi mărturiseau că ar juca împreună într-un film porno.
Şerban Ionescu
Actorul Şerban Ionescu s-a stins din viaţă pe 21 noiembrie, după o grea suferinţă. Actorul avea 62 de ani.

Actorul Şerban Ionescu fusese dus cu puţin timp înainte de deces la Spitalul de Urgenţă Floreasca, după ce starea lui s-a agravat, el fiind internat în secţia de Terapie Intensivă.
La jumătatea lunii august, Şerban Ionescu, diagnosticat iniţial cu borelioză, în 2011, s-a întors în România de la clinica din Germania în care a fost îngrijit. Medicii de acolo l-au diagnosticat cu scleroză amiotrofică.
Avocatul lui Şerban Ionescu declara atunci că boala de care suferă Şerban Ionescu este incurabilă.
Într-un interviu acordat cu ceva timp în urmă, marele actor susţinea că se teme de moarte. Şerban Ionescu a spus că o dată pe zi îi vin gânduri negre, că s-ar putea să nu mai prindă ziua de mâine, explicând că se poate întâmpla oricând un accident, din cauza complicaţiilor bolii. „Moartea e un accident pe care îl aşteptăm din prima zi de când ne naştem”, a spus acesta.
Actor al Teatrului Naţional din Bucureşti, Şerban Ionescu s-a născut pe 23 septembrie 1950, în Corabia. Pe lângă spectacolele sale de teatru, Şerban Ionescu a jucat şi în filme, precum „Umilinţă” de Cătălin Apostol (2011), „Website Story” de Dan Chişu (2010) şi „Dincolo de America” de Marius Th. Barna (2008).
Bogdan Baltazar
Faimosul bancher român Bogdan Baltazar a încetat din viaţă pe 28 decembrie 2012. El suferea de cancer şi avea 73 de ani. S-a stins din viaţă la Spitalul Elias din Capitală.
Bogdan Baltazar este cunoscut în special pentru funcția de presedinte al BRD, pe care a ocupat-o în perioada 1998-2004. În această perioadă BRD a fost declarată de “Euromoney” şi “Global Finance” – “Cea mai bună bancă din  România” pe anii 1999, 2000, 2001 şi 2002 şi a primit disticţia “Cea mai bună bancă” pe 1999 din partea  revistei “Piaţa Financiară”. Privatizării BRD, revista de referinţă în domeniu “Privatization International” i-a  acordat în 1999 premiul pentru “Cea mai reuşită privatizare din Europa Centrală şi de Est”. În Septembrie 2003, BRD a primit din partea revistei “The Banker” premiul “Cea mai bună bancă în 2003. După ce nu a mai ocupat această funcţie, a mai lucrat pentru diferite firme acordând consultanţă. Bancherul Bogdan Baltazar s-a născut în data de 22 septembrie 1939, în Bucureşti. El a fost căsătorit şi avea doi copii în vârstă de 45 şi 42 de ani.

Urmărește-ne pe Google News