Ela își amintește că, pe când avea 9 ani, s-a trezit în
dimineața de Crăciun, nerăbdătoare să descopere ce i-a adus Moș Crăciun, și a
avut neplăcuta surpriză să constate că nu primise niciun cadou.
Ela mărturisește că tristețea pe care a simțit-o în acele
zile, ca și copil care credea în magia Crăciunului, a făcut ca la maturitate să
ajungă să nu ignore niciodată visurile și așteptările copiilor săi și să se
asigure că oferă, în fiecare an, cadouri și celor nevoiași aflați în orfelinate
sau care cresc în familii foarte sărace.
„Pentru mine, ca și copil, Crăciunul avea o magie aparte. Visam la dimineața în care descopeream ce cadouri îmi aduce Moșul. Îmi cream atunci o întreagă poveste în minte, număram zilele și orele până la Crăciun.
A fost un an când nu am găsit absolut nimic sub brad, pe motiv că nu fusesem cuminte, iar întâmplarea m-a marcat foarte mult. Simțeam o tristețe îmbinată cu un sentiment de abandon și că nu contam deloc în comparație cu alți copii care primiseră daruri.
Am plâns atunci trei zile. Au trecut mulți ani de atunci și
acum am grijă an de an ca cei mici ai mei să trăiască din plin magia
sărbătorilor, să le ofer surprizele la care visează. Oricât de greu ne-ar fi
nouă, ca părinți, din punct de vedere financiar, să nu uităm cât de mult
înseamnă pentru copiii noștri bucuria dimineții de Crăciun.
Indiferent de situația materială, fiecare trăiește cu mari
emoții această perioadă, o magie pe care trebuie să o protejăm. Încerc pe cât
posibil ca an de an să le aduc bucurie și unor copii nevoiași, din familii
sărace sau din centre de plasament.
Este gestul care îmi aduce cea mai mare bucurie. Întâmplarea trăită pe când aveam noua ani a fost, probabil, menită să mă facă mult mai atentă la așteptările celor mici și la tot ce înseamnă magia Crăciunului.
Nu doar că nu există an în care să nu ofer cadouri, dar nu îi tachinez niciodată pe cei mici, amenințându-i că Moșul nu le va aduce niciun cadou dacă nu sunt cuminți”, povestește Ela Crăciun.