ComenteazăCum ți-ai desfășurat activitatea profesională, și mă refer aici la
emisiunea pe care o moderezi, în tot acest timp?
Activitatea mea profesională s-a restructurat, așa cum s-a întâmplat în cazul nostru, al tuturor. Dar am trecut cu bine peste toate provocările și ne-am adaptat destul de repede. Proiectele mele pe blog au continuat și de acasă, răspunzând nevoilor de comunicare ale oamenilor în această perioadă. De exemplu, rubrica #gatimacasa de pe Elacraciun.ro a înregistrat câteva milioane de vizualizări cu primele trei rețete pe care le-am postat. Pentru mine acest lucru a fost o ocazie de a-mi cunoaște mai bine cititorii și să pot comunica și mai mult cu ei. În ceea ce privește emisiunea, am continuat-o filmând de acasă. Toată echipa s-a mobilizat extraordinar de repede și de bine și am reușit să aducem oamenilor emisiunea ‘Numai de bine fără întreruperi, la aceeași calitate cu care am obișnuit telespectatorii de-a lungul timpului.
Cum reușești să te împarți între blog, emisiune și activități cu
copiii? Mai reușești să dormi și tu sau ai inventat un secret prin care
transformi ziua în 27 de ore?
Viața cu copii și muncă este realitatea mea. M-am obișnuit atât de
mult cu acest stil de viață încât nu cred că aș putea să mă obișnuiesc cu liniștea.
În plus, ca blogger, viața mea este și subiectul despre care scriu. Îmi implic
copiii în activitățile pentru blog iar ei sunt principala mea sursă de inspirație.
Până la urmă, toată autenticitatea unui blogger vine din relatarea experiențelor
sale de viață. Cu Alex, băiatul cel mare, am filmat recent o reclamă pentru un
iaurt și m-a inspirat în a vorbi pe blog despre problemele și provocările
adolescenței. Alesia este nelipsită din video-urile de pe blog și aproape că
intuiesc cum îmi va lua locul în toate unboxing-urile pe care le fac. Nicholas
este micuța vedetă a Instagram-ului meu și deja a apărut în reclamele dintr-un
lanț de magazine cu îmbrăcăminte pentru copii. Așa cum vezi, familia și meseria
mea sunt atât de unite încât mi-e greu să fac o distincție între muncă și casă.
Secretul meu este că mă încarc cu energia lor și oboseala nu se resimte atât de
mult când stau cu familia și fac ceea ce îmi place.
Ești mai mereu cu zâmbetul pe buze și pari că nimeni și nimic nu-ți
poate schimba starea. Chiar așa, nu ai niciun moment de cădere, nu simți că
sunt lucruri care te depășesc? Dacă da, care a fost momentul când ai simțit că
nu mai poți?
Cred că este vorba de un mindset pe care îl am. Eu sunt o fire optimistă, care nu vede viața în culori neutre. Mă înconjor de oameni optimiști, comunicativi, care îmi pot transfera din doza lor de energie pozitivă. De aceea nu pot spune că am des momente de cădere sau de tristețe. Am și zile proaste, dar știu că nu durează foarte mult și nimic rău nu poate dura la nesfârșit. Când am astfel de momente, caut compania oamenilor pe care îi iubesc, plec la o plimbare cu copiii sau îmi aloc o oră în care merg la cofetăria mea preferată. Tot ce știu despre tristețe este că ea rămâne cu tine atâta timp cât o alimentezi, iar eu chiar nu vreau să fac asta. Stările de spirit se pot schimba, trebuie doar să schimbi contextul.
Am observat că pe lângă tot felul de activități creative, aveți și
o mică fermă în curte. Ce vei face cu toate pasările când vor crește mari? Îmi
imaginez că nu ai cum să le sacrifici, ținând cont că toții copiii s-au atașat
de ele.
Ferma este pasiunea și responsabilitatea fiului meu, Alex. Este
adevărat că Nicholas s-a dovedit a fi și el un mare iubitor de iepuri și rățuște,
dar întreaga activitate a micii ferme cade în sarcina lui Alex. Acesta este și
motivul pentru are tot el va lua decizia în ceea ce privește modul în care
îngrijește animalele și ce va face cu ele cât cresc. Deocamdată este foarte
preocupat să participe la concursuri cu ele și spre marea noastră mândrie, le și
câștigă…
Între toate activitățile astea, mai ai timp și de soțul tău? Aveți
momentele voastre, vă uitați singuri la un film sau pur și simplu să discutați
cum o făceați când nu aveați copii?
Așa cum am povestit de mai multe ori pe blog, relația unui cuplu
trebuie să existe și în afara timpului petrecut cu copiii. Ne facem timp să
stăm împreună sau găsim câteva momente în care să vorbim seara. Dar cred că
rutina unui cuplu normal mai implică și momente de tăcere, atunci când fiecare
își alocă timp pentru activități personale sau pur și simplu, pentru odihnă.
Dacă am ceva important de spus, nu aștept până seara să vină soțul meu acasă,
pun mâna pe telefon și îl sun. Câteodată îl sun doar ca să mă plâng, iar el știe
asta și mă ajută să trec peste aceste momente. Fiecare cuplu căsătorit are
dinamica și regulile lui. Nu cred într-o rețetă a comunicării, ci în rețeta
care funcționează pentru fiecare dintre noi.