Ştefan Iordache şi-a creat, în timp, imaginea artistului total – talent cu carul, fire boemă, uşor distrat. Cu excepţia colegilor de breaslă, în special a acelora care au intrat cu el în contact direct pe scenă, puţini sunt cei care ştiu că marele actor a fost un om deosebit de tipicar.
Acest detaliu ne-a fost dezvăluit de către un vechi coleg al lui Iordache, Constantin Cotimanis. Prezent, ieri, la evenimentul de prezentare a celei mai recente şi, totodată, celei mai interesante piese de teatru în care este distribuit – interesantă mai ales din punct de vedere al spaţiului în care se va juca: una dintre sălile de cinematograf din Băneasa Shopping City – Bebe Cotimanis ne-a vorbit despre teatru şi viaţă şi despre oamenii care i-au fost alături şi care, din anumite puncte de vedere i-au rămas în suflet.
Ca fiecare actor, are tabieturi înainte de a urca pe scenă şi niciodată nu renunţă să-şi facă cruce şi să îi pomenească în gând pe unii dinre colegii săi care nu mai sunt.
„Cruce îmi fac de fiecare dată. Îmi spun şi rugăciunea de câte ori intru în spectacol, iar de câţiva ani, dispărând atâţia actori importanţi, îi iau şi îi pomenesc înainte de fiecare spectacol, ca să mă ajute”, ne-a spus Cotimanis.
Îngerii lui pazitori pe scenă sunt Adrian Pintea, George Constantin, Emil Hossu şi Ştefan Iordache… Despre acesta din urmă ne-a făcut o mărturisire pe care putini ar fi banuit-o.
„Iordache avea o disciplină extraordinară. Era deosebit de tehnic. Dumnezeule! Era matematic. Am pierdut nopţi şi zile împreună discutând pe roluri”, povesteşte Cotimanis.