Este neștiut faptul că solistul ce se identifică, în ciuda discografiei sale mamut, cu nepieritoarea ”Unde dragoste nu e, nimic nu e”, a fost sportiv de performanță și a absolvit școli militare, în vremuri în care cea mai agreată ”frizură” era chelia.
Pare greu de crezut însă pleata sa a rezistat în apriga perioadă a comunismului, începutul anilor 70. Toți cei cei care aud asta li se pare de necrezut.”Am făcut absolvit numai școli cazone, cu uniformă militară obligatorie, școala de maiștrii militari, apoi școala de ofițeri. În toată acestă perioadă am avut părul lung, patru ani de zile ascuns sub caschetă. Ce chin absolut, ”preparam” zilnic părul cu un amestec cu zahăr și apă, să poată sta cât mai lipit de scalp, să-mi încapă sub cascheta militară. În școala militară, în învoiri luam chitara cântam la serbări și serate muzicale, trebuia musai să am o imagine de cântăreț veritabil. Altfel nu cred că ar fi aplaudat publicul un puști chel, care cânta despre dragoste”, se amuză artistul care, de aproape jumătate de an, locuiește în Las Vegas. ”Școala militară nu a fost pentru mine, mi-am dat seama de asta și am trecut în rezervă. Eram băiat mare, chiar nu mai voiam să-mi apăr patria, doream să o slujesc altfel. Am rămas doar cu amintiri și o ordine mai strictă în viață, însă nu m-a făcut mai bărbat decât eram. ”Vina” că am ajuns ofițer o are tata, el a fost în timpul războiului copil de trupă dar și cântăreț”, povestește Gheorghe Gheorghiu care nici nu are de gând să-și taie părul.