EXCLUSIV | Libertatea a descoperit cel mai cutremurător secret din viaţa lui Adrian Păunescu

O informaţie ambiguă şi laconică, venită pe un fir anonim, a declanşat o anchetă istovitoare pentru aflarea adevărului. “Adrian Păunescu a păstrat cu sfinţenie un secret până la finalul vieţii. E vorba de un membru al familiei”, de aici a plecat totul. Totuşi, nici o persoană care a fost apropiată de maestru la un moment dat, în tumultuoasa viaţă a acestuia, n-a auzit sau nu a vrut să confirme că există un membru al familiei ţinut ascuns. Deşi Adrian Păunescu a avut o viaţă plină de secrete, totul părea puţin credibil, mai ales că unii chiar au fost indignaţi de întrebare: “Cum să fie posibil aşa ceva? N-are cum. Toţi Păuneştii sunt vizibili, nu e nimeni ascuns”. Drumul către aflarea adevărului a fost deschis după o discuţie cu un personaj care s-a intersectat cu Adrian Păunescu în perioada Cenaclului Flacăra. Acesta ne-a povestit că l-a auzit, la un moment dat, pe poet vorbind cu cineva la telefon, probabil o rudă foarte apropiată. “Aştept să vină secretara de la Nifon, că am trimis-o până la Lidia să-i ducă haine şi medicamente”, a fost auzit spunând poetul, după care a întrerupt brusc discuţia, la vederea “informatorului” nostru. De aici, lucrurile au început să se lege cu repeziciune.Diagnostic: sindrom Down şi schizofrenie Nifon e o secţie a Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca, şi e localizată în comuna Măgura Buzăului (jud. Buzău), iar Lidia, am aflat ulterior, este sora mai mică a poetului. Reporterii ziarului Libertatea au aflat întreaga poveste a femeii care este internată de aproape 40 de ani într-un spital de nebuni. Născută în 1945, Lidia purta însemnele unei persoane bolnave: prezenta simptomele sindromului Down. Încă din timpul copilăriei a fost dusă la o mănăstire de maici, iar în 1974, când avea 29 de ani, a fost mutată de la mănăstire la Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca, Secţia Nifon (Centrul de psihiatrie acuţi). Situată la 20 de kilometri de oraşul Buzău, Secţia Nifon stă bine ascunsă între dealurile împădurite din zonă, şi se întinde pe o suprafaţă vastă. Reporterii ziarului au reuşit să intre în incinta spitalului şi au ajuns până în rezerva Lidiei Păunescu. Femeia e “prăpădită” după 40 de ani de la internare, suferind, probabil, şi de hospitalism, boală ce se caracterizează prin pasivitate, apatie, dezinteres pentru ceea ce se întâmplă în jur. Conform medicilor, aceste persoane ajung să stea mai mult în pat şi să nu facă nimic, ceea ce conduce în timp şi la o deteriorare mintală.Tratamentul ei este costisitor De aproximativ 20 de ani nu mai comunică, deşi înţelege tot ce i se spune şi e conştientă de tot ce e în jurul ei. Ştie că Adrian Păunescu a murit şi a fost întotdeauna conştientă de geniul şi de faima fratelui ei mai mare. În acest moment, resemnată, tăcută şi mereu cu o mină tristă, Lidia aşteaptă parcă finalul unui destin tragic. Am reuşit să aflăm că până la moartea poetului, Lidiei nu i-a lipsit nimic. A fost susţinută financiar şi garderoba îi era reînnoită anual. Însă de la dispariţia maestrului a rămas a nimănui. Situaţia femeii e disperată, întrucât, în aşteptarea ultimului ceas, refuză să se ridice din pat şi din această cauză, pe lângă tratamentul medicamentos, necesită o îngrijire specială, destul de costisitoare, având în vedere situaţia din sistemul sanitar românesc. Spitalul îi asigură scutece şi şerveţele umede pentru a putea fi spălată, însă un ajutor din partea oamenilor care l-au admirat pe Adrian Păunescu ar ridica mult calitatea tratamentului şi, automat, a sentimentului de confort al sufletului rătăcit în propria-i suferinţă.