EXCLUSIV LIBERTATEA | Baniciu a făcut sport ca să scape de cor!

Libertatea: Domnule Baniciu, aţi practicat vreun sport în tinereţe?

Mircea Baniciu: Am făcut canotaj. Până la vârsta de 20 de ani am fost în barcă aproape în fiecare zi.

De ce aţi ales canotajul?

Nu l-am ales, a fost o întâmplare. Ideea mea era că voiam să scap de cor, aşa că eram în stare să aleg orice sport, nu neapărat canotajul. Profesorul de educaţie fizică şi sport era specializat în canotaj, aşa se explică cum am ajuns eu acolo.

Era atât de neplăcut la cor?

Aveam un profesor care ne învăţase toate imnurile comuniste, şi eu nu aveam nici un chef. Cum erau trecute două ore de cor pe săptămână, pentru că trebuia să facem activităţi extraşcolare, am ales, împreună cu un prieten foarte bun, să facem canotaj. Ăsta a fost debutul. Am început să avem rezultate. M-am clasat pe un loc doi într-un echipaj de doi şi pe un loc trei într-un echipaj de patru la concursul naţional de pe Snagov. Antrenamentele le făceam pe Bega, iar cantonamentele, la Văliug, mai sus de Reşiţa, într-o zonă foarte frumoasă. După care, când coboram la câmpie, unde antrenorii spuneau că apa este mult mai uşoară, iar aerul mult mai consistent, rădeam tot. Sigur că nu ne puteam compara noi cu un Ivan Patzaichin, care s-a născut pe apă, dacă pot spune aşa.

Recomandări

Românca de pe malul Mării Adriatice care face torturi cu scufundarea Titanicului

De ce aţi renunţat la canotaj?

Ajunsesem la vârsta de 20 de ani şi trebuia să fac pasul spre seniorat. Mi-am dat seama că nu am loc. Am intrat la facultate şi am realizat că nu mai am timp de canotaj, că mă apucasem şi de chitară. În tot cazul, îmi aduc aminte că şi în cantonamente cântam la chitară. Acestea erau şi iarna, la Predeal, Buşteni, iar vara alergam în pădure, la Snagov. Făceam antrenamente destul de consistente, chiar dacă nu eram profesionişti, precum cei de la Steaua sau de la Dinamo, care se întreceau pe Snagov ca împăraţii, ca leii. Acolo l-am cunoscut şi pe Ivan , dar nu personal. El era deja foarte bine cotat. Toată lumea ştia de izbânzile şi de medaliile luate de el. Eu eram junior atunci. Pe măsură ce a trecut timpul, i-am urmărit cu mare atenţie evoluţia. Am simţit că avem ceva în comun.

Aţi compus vreo piesă în timpul cantonamentelor?

Nu, nu. Pe vremea aia nu prea compuneam. Cântam o mulţime de piese gata compuse. Nu prea aveam veleităţi de compozitor în acea perioadă. Cântecele mele au apărut mai târziu.

La fotbal vă uitaţi?

Nu prea. În general mă uit la echipele mari, gen Manchester United, Real Madrid, Barcelona. Îmi place să văd un fotbal de calitate. Ai noştri m-au dezamăgit. Ori de câte ori am ajuns la un meci pe stadion, echipa pe care o susţineam pierdea. Aşa că nu mai merg pe stadioane. Dar, repet, sunt dezamăgit de ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc.

Recomandări

Zeci de mii de infecții respiratorii și patru decese din cauza gripei în România. Recomandările medicului epidemiolog Emilian Popovici I Interviu

Ce nu vă place la fotbalul românesc?

Nu-mi place că nimeni nu e cinstit. Începând de la patronii de fotbal, arbitri şi chiar mergând până acolo încât am văzut recent că un fost jucător de fotbal din România (n.r. – Claudiu Răducanu) este acuzat că ar fi implicat în clonarea de carduri bancare. La ce Dumnezeu îi trebuia una ca asta? Din nou, ne-am făcut de râs. Părerea mea e că sportul este ambasadorul nostru, care duce mai departe câte ceva din ceea ce suntem ca popor. Dacă noi mergem mai departe cu astfel de exemple sau cu alde Becali, vă daţi seama că eu nu-mi permit să am nici un fel de legătură cu acest fenomen numit fotbal.

Urmărește-ne pe Google News