Libertatea: La 37 de ani, cât te simţi Moş şi cât… Nicolae?
Cabral: Moş?! Tocmai asta e beleaua, că nu mă simt moş deloc, ba chiar din contră! Alerg, înot, fac snowboard, sar cu paraşuta şi fac raiduri lungi cu motoreta… Sunt mai activ decât la 20 de ani! Sau… o fi acesta semn de îmbătrânire?!
Pe lângă urări, primeşti, pe 6 decembrie, şi reclamaţii de la prieteni în legătură cu darurile lăsate de Moş în ghete ori şosete?
În general, primesc reclamaţii, toţi se vaită de mama focului, în frunte cu nevasta şi terminând cu prietenii şi colegii, că aşa i-am obişnuit, răsfăţaţi! Şi da… ai dreptate, de Moş Nicolae se înteţesc reclamaţiile!
Ce ţi-au spus părinţii când i-ai întrebat dacă te-au botezat după Moş Nicolae? Chiar, cum ţi-a ales mama ta numele?
Numele mi-e Neculai, după bunicul meu, tatăl mamei mele, preotul. Toţi cei care l-au cunoscut mi-au vorbit foarte frumos despre el, ziceau că a fost un preot cu mult har, aşa că-s mândru să-i port numele…
Inoke te-a întrebat dacă ai vreo legătură cu Moş Nicolae?
Ino îmi spune Moş Nicolae special ca să mă necăjească! Cică aş fi bătrân
Care sunt cele mai trăsnite lucruri pe care le-ai dăruit de Moş Nicolae?
Acum vreo doi sau trei ani, le-am făcut cadou mai multor prieteni bilete false la film. Le-am zis că le-am luat la un preţ special şi că de Moş Nicolae îi trimit la film. I-am lăsat pe toţi să ajungă acolo, cei de la cinematograf i-au refuzat, arătându-le că sunt false şi când m-au sunat toţi, supăraţi că am făcut mişto de ei, le-am spus că îi aştept pe toţi lângă mall-ul respectiv, la un pub, să bem o bere. S-a râs…
Dacă ar fi să faci inventarul darurilor din copilărie, au predominat nuielele sau bomboanele?
Nuielele. Dar nu pot fi supărat pe părinţii mei, mi le şi meritam. Adică… nu eram un copil rău, doar că nu prea ascultam şi mai eram şi ghinionist… Toate boacănele se spărgeau în capul meu! Iar eu… nevinovat!
Făceau mişto copiii din cartier de numele tău “de negru” sau le era teamă că-i trosneşti?
Nu trosneam decât la glume proaste şi agresive legate de culoare. În rest, făceam mişto unii de ceilalţi de ţi-era frică să te iei cu noi. Şi evident că “Negru-Neculai” era ciuca miştourilor. Cum se apropia perioada, cum începeam să primesc cereri.
Pe lângă Ibacka Neculai Cabral te mai cheamă şi Dzabana… Ce-a făcut Andreea când ţi-a aflat numele complet?
Şi-a pus mâinile în cap, ce să facă?! Numai nume cu rezonanţă de boală africană nu voia ea!!! Dar ce să facă, m-a luat şi-aşa, că n-avea încotro.
Dacă Dzabana era nume de familie, trebuia să-l preia Andreea. Cum nu l-a preluat, presupun că e prenume…
Ei bine, asta chiar a fost drama ei… l-a preluat şi ea! (râde)
Reuşeşti să treci de 6 decembrie fără să fi strigat – de nevastă, rude ori prieteni – Nicu, Nicuşor, Niculăiţă?
Toată ziua?! Toată luna! Din Nicuşoare nu mă scoate nimeni! Ba, în plus, am ajuns să primesc şi liste cu cadourile dorite, că poate… le îndeplinesc!
Te bate gândul să-ţi botezi viitorul urmaş, dacă va fi băiat, cu un nume neaoş sau preferi unul exotic, ca în cazul lui Inoke?
Nu ştiu să spun… Parcă merge şi unul neaoş, să fie clar de unde se trage!
A înfiinţat, cu sora şi soţia, o organizaţie umanitară
Acum chiar eşti Moş Nicolae, dar şi Moş Crăciun, pentru copiii din orfelinate. Cum ai ajuns să te implici în asta şi de când o faci?
Orfelinate, familii sărace şi de anul acesta începem şi două programe pentru bătrâni… am început cu implicarea asta acum mulţi ani, ca sprijin pentru alte asociaţii umanitare, sprijin pe care îl acord şi-acum mai multor organizaţii. De patru ani am înfiinţat, împreună cu Andreea şi Artemis, sora mea, asociaţia Zâmbet şi Suflet, o organizaţie mică, pe care o susţinem din activitatea de pe blogurile noastre şi care reuşeşte să facă multe lucruri frumoase pentru cei aflaţi în situaţii grele. De ce? Pentru că, cel puţin la momentul acesta, ne aflăm în situaţia de a putea ajuta. Şi credem că e bine s-o facem…