Se împlinesc şapte ani de când Adrian a plecat. Ştiu că pentru tine nu este mort, că te veghează de Sus, că uneori îl visezi. Cum a fost perioada asta fără el? Ce- ţi lipseste cel mai mult?
Cu sinceritate am să mărturisesc că au fost ani foarte dificili, dureroşi și triști. Dorul nu mi-a dat pace! Un om atât de special, de profund bun și carismatic, nu poate fi vreodată uitat. Cu timpul, durerea a căpătat alte și alte nuanțe, s-a mai domolit, cum era firesc, dar nu s-a stins cu adevărat niciodată. Important este că am reușit să merg mai departe cu demnitate, deși am fost greu încercată. M-am redescoperit, pentru că o perioadă esențială din viața mea, Adrian a fost centrul Universului meu. Acum sunt liniștită, calmă, împăcată cu viața mea și apreciez anii superbi petrecuți alături de omul iubit.
Esti medic psihiatru, tatăl şi mătuşa ta au fost tot medici. Crezi că persoanele aflate în moarte clinică îşi pot reveni dacă simt prezenţa sau vocea celor dragi? Cât este ştiinţa şi cât este paranormal în astfel de întoarceri spectaculoase la viaţă?
Sunt medic psihiatru, într-adevăr, cu formație științifică, dar asta nu mă împiedică să privesc aceste experiențe din apropierea morții și dintr-o altă perspectivă. Granița dintre viață și moarte este foarte subtilă și misterioasă, pentru că vorbim despre materie și spirit, despre creier și conștiință. Există numeroase studii care descriu comportamentul și trăirile afective ale celor care au experimentat moartea clinică. Revenind din acea stare alterată a conștiinței, mulți dintre cei reîntorși în mod miraculos la viață, au descris ceea ce au perceput in acele momente de agonie. Conform ultimelor cercetari ştiintifice privind acest domeniu, în momentul în care cineva îşi pierde viaţa, ultimul simț care dispare este auzul.
Ai vindecat multe persoane. Ce boli ai putut ameliora sau trata prin bioenergie?
Am ajutat multe persoane să depășească momente critice ale existenței lor, dar pentru mine acest capitol s-a încheiat cu mulți ani în urmă. Cercetarea în acest domeniu a fost spulberată de misticism și șarlatanism. Acum am alte preocupări.
Si Adrian a fost pacientul tau. Suferea de ciroza. Apropiaţii tăi susţin că tratamentul tău şi dragostea ta l-au pus pe picioare. Ce ai simţit când l-ai văzut prima dată?
Adrian a fost în primul rând soțul meu. Între noi a funcționat ceva mult mai profund decât atracţia dintre un fan si idolul său sau dintre un terapeut şi pacientul său. În plus, Adrian avea o hepatită cronică evolutivă, care prin metode alopate și alternative, o bună perioadă de timp, a fost ținută foarte bine sub control. În plus, iubirea noastră i-a dat o nesperată motivație de a lupta împreună cu mine și colegii mei medici, pentru a traversa momente critice apărute la anumite intervale de timp.
Era mult mai mare decât tine. Crezi că aceste relaţii sunt mai durabile, mai profunde? Există mai mult respect?
Nu cred că există o lege universal valabilă în cazul diferenței de vârstă dintre doi parteneri. Există întâlniri predestinate, dar și povești de dragoste regizate în scop precis de către unul din parteneri. În cazul nostru a fost o iubire profundă, autentică. Diferența de vârstă a fost complet nesemnificativă.
Multe vedete se căsătoresc şi divorţeaza pe bandă rulantă. Pe voi doar moartea v-a desparţit, asa cum aţi şi jurat la altar. Cum ar trebui sa ne alegem partenerul de viata?
Cred că fiecare din noi are anumite criterii de selecție, un anumit prototip, un anumit ideal la care se raportează în alegerile făcute.Suntem atât de diferiți ca intelect, educație, cultură, profil moral, dar mai ales ca disponibiltate afectivă!
Cum era Adrian ca iubit? Ce te -a fermecat la el? Mulţi susţin că era un om pretenţios şi că nu se apropia de oricine, era selectiv.
Adrian avea o personalitate copleșitoare, un farmec cuceritor, era dăruit cu foarte multe calități, ca om și ca artist desăvârșit, dar dintre toate acestea, pe mine m-a subjugat puterea lui de se dărui în iubire ca nimeni altul.
Adrian nu a murit din cauza cirozei, ci din cauza unui implant dentar. Ai luat legătura vreodata cu acel medic dentist?
Nu e nimeni personal vinovat de pierderea lui. A fost o conjunctură nefastă.
Îţi mai amintesti ultimele zile petrecute alături de el? Care a fost ultima voastră discuţie? Şi- a presimţit sfârşitul? V- aţi luat la revedere?
Sigur că îmi amintesc totul, dar refuz să revin în permanență asupra unor momente atât de tulburătoare și traumatizante, care m-au marcat pentru toată viața.
La priveghi i-ai spus soţului tău să nu i fie frică. Doar voi doi ştiţi ce a însemnat încurajarea ta. Aţi vorbit vreodata despre moarte? Despre reâncarnare?
Am vorbit mult. Adrian era absolut fascinat de anumite subiecte…
Se spune ca sufletele pereche se vor reântâlni. Care ar fi primul lucru pe care i l ai spune dacă îl vei revedea?
El știe deja! Cândva, mi-a scris niște rânduri superbe: „…ne vom privi/tu dinspre mine spre tine/ eu dinspre tine spre mine/și toate, împreună cu toate,/ întâmplate vor fi…”. Adrian credea în magia privirii. Privirea spune mai multe decât o mie de cuvinte!
Cât de tare doare dorul? Au trecut şapte ani…
Sunt pradă dorului pentru totdeauna…
Nu mai porţi verigheta ca să scapi de comentariile oamenilor, dar ai spus că o păstrezi. Ai putea vreodata să porţi verigheta altui barbat?
Nimeni nu-și cunoaște destinul cu precizie, dar pot să vă asigur că nu e o prioritate pentru mine să port o altă verighetă pe deget.
Se spune că văduvii trebuie să păstreze doliu şapte ani, după care se pot recăsători…
Mai mult sau mai puțin! E un aspect discutabil, pentru că fiecare om are o personalitate unică, o psihologie diferită și în mare măsură, da, cred că trebuie să ai o calitate esențială: aceea de a tolera comparațiile inerente cu fostul partener de viață. În plus, doar numele acestora (ale marilor personalități), pot ține potențiali parteneri la distanță.
Nu ai rămas în casa în care te-ai iubit cu Adrian. A fost prea greu? Prea dureros? Ai închiriat casa, o vinzi sau vrei să o păstrezi?
În lipsa lui Adrian, Bucureștiul și-a pierdut farmecul și nu a mai reprezentat “acasă” pentru mine.
Ai apelat vreodată la o şedinţă de spiritism, pentru a intra în legătură cu Adrian?
Nu, niciodată! Nu aș apela la asemenea metode primitive, oricât de disperată aș fi!
L-ai luat la Craiova si pe câinele vostru, Haiduc…Si el a suferit de dor…
Haiducel, câinele nostru lup, după 6 ani de așteptare și dor, i s-a alăturat lui Adrian. La Craiova a fost fericit, având o curte imensă, așa cum visa Adrian pentru el.
Ai trecut prin multe în viaţă. Ţi -e dor de anii în care ieşeai pe stradă şi adunai norii? Se spune că ploaia caldă de vară spală tot. Gândurile, durerile. Coincidenţă sau nu, te-ai născut tot într -o zi în care cerul plângea…
Acel copil al cărui lait-motiv al vieţii a fost ploaia, a crescut între timp, s-a maturizat și a aflat că pe lume există multă suferință și durere și pentru asta, adultul de azi, copilul de ieri, a îmbrăcat halatul alb de medic.