ComenteazăOmid Ghannadi are o poveste de viață cu totul aparte. Este de origine persană, este căsătorit și are un băiețel care a venit pe lume anul trecut. Foarte discret în ceea ce privește viața sa personală, Omid Ghannadi a făcut dezvăluiri despre viața sa în exclusivitate pentru Libertatea.
Înainte a deveni arhitect și „erou” – așa cum mărturiseștre că nu-i place să i se spună, la emisiunea „Visuri la cheie”, prezentată de Dragoș Bucur, a fost sportiv de performanță. A făcut echitație și a câștigat numeroase competiții, fiind chiar și vicecampion balcanic.
Care a fost cel mai mare proiect la care ai lucrat/ pe care l-ai realizat până acum?
Fiecare proiect, oricât de mic, devine complex și mare odată ce îi acorzi atenția cuvenită. Fiecare proiect, pentru mine, are o importanță inegalabilă. Așa am funcționat până acum și așa aș vrea să rămânem atât eu, cât și biroul meu. Daca aș vorbi de efortul depus la vreun proiect, cu certitudine emisiunea „Visuri la cheie” a fost și este cel mai solicitant proiect din cariera mea. Pare a fi o treabă simplă, dar condițiile de proiectare sunt extrem de dificile, bugetul, timpul și mâna de lucru sunt întotdeauna aspecte foarte importante.
Care e cea mai mare reușită a ta?
Cred că încă sunt prea tânăr să discut despre cea mai mare reușită. Mă bucur că am reușit să aleg pentru mine o profesie care îmi place, care mă provoacă să învăț lucruri noi și care are mereu un potențial de dezvoltare. Sunt, de asemenea, foarte bucuros că am reușit să am o familie fericită de tânăr. Însă toate reușitele sunt conjuncturale, tot ce am realizat și ce realizez se întâmplă cu ajutorul oamenilor din jurul meu.
Care a fost cel mai greu lucru din punct de vedere profesional?
Cel mai greu moment cred ca a fost când am început să lucrez pe cont propriu. Eram foarte tânăr și era nevoie să îmi fac un portofoliu de lucrări. A fost greu să dovedesc profesionalism și experiență la o vârsta la care lumea nu prea îți acordă mare încredere. Imaginați-vă că o familie stă ani de zile să strângă bani pentru noua lor casă. Apoi acea familie îți pune la dispoziție toate economiile ei ca să le cheltuiești pentru ei. Faptul că eram tânăr nu era neapărat un avantaj de data asta.
Eșecurile, tacâmuri de unică folosință
Care a fost cel mai mare eșec al tău?
Nu m-am gândit niciodată la o ierarhie a eșecurilor. Este un cuvânt greu… Consider că am greșit deseori și că aceste nereușite sunt importante pentru dezvoltarea ta atât profesională, cât și emoțională. De altfel, eșecurile îmi par ca niște tacâmuri de unică folosință, pe care după utilizare le arunci în gunoi și mergi mai departe cu viața ta.
Cum ți-ai început cariera de architect?
Aveam o sete uriașă de independență și exprimare, la care am adăugat curajul începutului, de 20 de ani. Mi-am dorit cât mai repede să ajung să mă exprim profesional, fie prin arhitectură, fie prin design. Am învățat cel mai mult din mers, muncind, dar bineînțeles că această metodă vine și cu niște dezavantaje care trebuiesc asumate. De exemplu, am menționat că dintr-o greșeală poți învața multe lucruri, dar din moment ce ești responsabil și pe cont propriu, orice greșeala te costă extrem de mult.
Care sunt pasiunile tale și ce te face fericit?
Nu sunt un om cu multe pasiuni. Asta înseamnă ca de câte ori mi-am dorit să fac un lucru, am încercat să îl fac cât se poate de implicat și profesionist. Un exemplu este carierea mea de sportiv în domeniul ecvestru. După ce m-am lăsat de echitație, pe care o făceam profesionist, nu am mai urcat niciodată pe un cal. Am fost pasionat de echitatie cât am practicat-o profesionist, însă nu am putut să fac acest lucru la nivel de hobby. Am făcut 7 ani de călărie, din care 3 ani am fost în lotul național de probă completă. Am câștigat diverse titluri de campionat național și chiar vicecampion balcanic. Sunt multe lucruri care îmi plac și care mă fac fericit. De la simpla fericire de a dărui ceva, orice, unor oameni cărora le poți face o bucurie, până la viața mea personală, unde cea mai mare fericire este familia mea și timpul petrecut cu ea.
Cum s-a schimbat viața ta după ce ai apărut la emisiunea „Visuri la cheie”?
Legat de viața mea de după „Visuri la cheie”, da într-adevăr s-a schimbat. Aproape că nu mai am timp de nimic. Lumea mă recunoaște pe stradă, dar recunosc că acest lucru nu mă încântă de fiecare dată, mai ales atunci când mă considera lumea un „erou”. Noi suntem departe de a fi eroi. Noi, în acest proiect, încercăm de fiecare dată să ne depășim limitele și să realizam lucruri frumoase pentru niște familii deosebite, care merită din plin acest lucru. Asta este tot!