ComenteazăCum ați făcut cunoștință cu Spiridon și de ce ați acceptat acest rol?
Spiridon a fost o propunere neașteptată, care a venit din partea unor oameni competenți, drăguți și civilizați, cum nu întâlnești întotdeauna. Și am fost cucerit de faptul că țineau foarte mult să joc rolul ăsta. Am citit scenariul și am fost de acord, pentru că Spiridon este un personaj care exprimă un sentiment destul de rar, în perioada asta pe care o trăim, cel al prieteniei, al devoțiunii față de un prieten. Si un om care, deși a trecut prin situații și perioade grele, a apărat cum a știut mai bine avuția prietenului lui, pentru că atunci când prietenul lui s-a întors să îi poată prezenta, cu mulțumire în suflet, faptul că tot ce acesta a lăsat în urmă este la fel ca atunci când el a plecat.
În film, Andi Vasluianu îl joacă pe băiatul lui Spiridon. Adică pe fiul dumneavoastră! Să vorbim puțin despre actorul Andi Vasluianu.
Andi este un actor foarte bun, minunat, care are deja un bagaj de cunoștinte considerabil. Există la câte unii treaba, că nu o să mai fie actori cum sunt cei din perioada noastră. Eu vreau să îi liniștesc și să le spun că după noi, ăștia bătrâni, vine o serie de actori excelentă și Andi face parte din ea. Am mai jucat cu el și în alte filme și m-am simțit perfect cu el, pentru că putem comunica foarte bine, mi-e foarte aproape, și mă stimulează atunci când joc, mă inspiră. Asta înseamnă un partener bun, un actor cu talent. Eu îi prevăd un viitor foarte frumos, ca actor.
Pe platourile de filmare ați petrecut mult timp și în compania domnului Iureș.
Cu Marcel mă știu de mulți ani, am fost colegi la teatru în multe piese, suntem prieteni. Am toată stima pentru el, este un actor absolut minunat. Marcel este o raritate, o specie aparte de actor și este extraordinar.
Cu regizorul Serge Celebidachi cum se lucrează?
Excelent! Serge este un om tânăr, pasionat de ceea ce face. Are o vibrație permanentă, are scenariul în el și îl trăiește în permanență. Știe ce să îți ceară și cum să îți ceară. Este o colaborare perfectă, fără fisuri.
Dacă ar fi să vorbiți despre viața dvs, metaforic, ca despre un anotimp, ce ar fi?
Ar fi toamnă. Și ploaie, și vânt și soare… de toate, am trăit. Am 84 de ani și nu credeam niciodată că o să apuc vârsta asta, că o să am așa o viață lungă. Am dus o viață echilibrată, nu mi-am pierdut nopțile.
Care este părerea dvs despre filmul Octav?
Este un film cu multă poezie, cu multă nostalgie, cu mult sentiment de devotament prietenesc… Idei care lipsesc momentan din poveștile noastre filmate. Cu acest film ieșim din încrâncenarea pe care o tot evocăm, prin care evident că am trecut, ne aparține, și intrăm într-o altă zonă, mai senină, mai liniștită. Iar ce îmi place mie cel mai mult este acest devotament prietenesc dezinteresat, prezentat în film. Și asta când trăim într-o lume în care există numai interes, în jurul nostru.
FOTO: Adi Marineci