În regia lui Joe Berlinger, care a mai meșterit serialul Netflix Conversații cu un ucigaș: Ted Bundy, filmul de față ni-l prezintă pe infamul criminal dintr-o perspectivă nouă: ca un tip oarecare, logodnicul cuiva, tată al unei fetițe.
Când Ted (Zac Efron) e reținut de poliție ca suspect al unor crime petrecute în zona în care locuiește, viața familială îi e întoarsă cu fundu-n sus. Inițial, acuzațiile par aberații, dar – pe măsură ce investigația avansează – până și cei dragi încep să pună la îndoială inocența bărbatului.
Ted Bundy, în schimb, e hotărât să scape basma curată. Aruncă alibiuri în stânga și-n dreapta, demontează pistele urmate de oamenii legii, susține sus și tare că adevăratul făptaș va continua să reprezinte un pericol pentru societate câtă vreme el e tras la răspundere pe degeaba.
Charisma și siguranța de sine îl fac cât se poate de credibil, dar dovezile și mărturiile îl prind din urmă. Oare va reuși Ted Bundy să convingă juriul că judecă omul greșit? Asta e întrebarea pe care ne-o propune Extrem de pervers, șocant de violent și diabolic – o întrebare total inutilă, dacă ai deschis măcar o dată pagina Wikipedia dedicată acestui criminal în serie.
Ca și cum te-ai îndoi de răutatea lui Hitler
Recunosc: abordarea filmului e ingenioasă. Nu îl vedem pe Bundy comițând crime, nu ni se arată nici măcar fotografii cu victimele sale și nu auzim nicio mărturisire din partea lui. În schimb, urmărim totul prin prisma juriului indecis cu privire la veridicitatea acuzațiilor și prin ochii persoanelor apropiate de Bundy, care se roagă ca acesta să fie într-adevăr nevinovat.
Acuzatul merge până-n pânzele albe pentru a-și demonstra inocența, iar chipul, atitudinea și convingerea cu care se reprezintă singur la proces aproape că ne conving. Ted Bundy chiar pare un tip încarcerat pe nedrept, un individ incompatibil cu ororile despre care se vorbește în sala de judecată.
Problema e că masca asta nu funcționează, oricât s-ar chinui scenaristul și oricât de plăcută ar fi prezența pe ecran a lui Zac Efron. Noi, publicul, nu putem fi păcăliți, pentru că știm dinainte cine e Ted Bundy și cu ce s-a ocupat. Tocmai de-aia mergem la cinema: pentru că îi cunoaștem povestea și vrem s-o aprofundăm. Când – pe ultima sută de metri – își recunoaște vinovăția, nu putem fi deloc șocați.
Știm că Ted Bundy a comis minimum 30 de crime. A răpit, a violat, a ucis, a decapitat, după care a violat din nou. Individul a fost un monstru de nedescris, care colecționa capete pe post de suveniruri. Toate astea sunt fapte pe care le-a recunoscut, pe care autoritățile le-au confirmat oficial.
Tratamentul ambiguu pe care-l primește personajul e pur și simplu inutil. E ca și cum un film ar încerca să-ți sădească în minte îndoială cu privire la răutatea lui Adolf Hitler. Bundy poate să nege acuzațiile cât vrea, poate să fie jucat de cel mai chipeș actor de la Hollywood, dar nu va reuși nimic.
Jos pălăria pentru Zac Efron!
Chiar și așa, Zac Efron prestează genial. Sincer, cred că e alegerea perfectă pentru rolul principal. Charismatic, luminos, prietenos și glumeț, actorul dă tot ce are mai bun și chiar dezvăluie un arsenal de abilități de care nu l-aș fi crezut în stare. Când lăcrimează, mai că ți se face milă de el.
Lily Collins întruchipează și ea perfect iubita tulburată, îngrijorată că iubește un dezaxat odios, că a locuit ani întregi împreună cu un dement care o putea decapita oricând.
De-a lungul filmului se distanțează treptat de Ted, pe măsură ce bănuielile îi devin tot mai întemeiate. Chiar încearcă să-și refacă viața amoroasă, să depășească etapa asta tulburătoare, dar nu reușește să-și dezlipească ochii de procesul transmis în direct la televizor. Până nu-l aude pe iubitul ei confirmându-și public cruzimea, nu poate merge mai departe.
Scenariu ineficient, dar curajos
Ritmul e bine dozat – suficient de alert încât să te mențină captivant, dar suficient de lent încât să-ți permită să explorezi mintea personajelor. Chiar dacă procesul lui Bundy ocupă mare parte din peliculă, infractorul găsește constant moduri prin care să ne reaprindă interesul. Indiferent că evadează din închisoare sau manipulează din spatele gratiilor persoane apropiate, Ted Bundy știe să facă spectacol.
Per total, avem de-a face cu un film bun. Extrem de pervers, șocant de violent și diabolic ne aduce față-n față cu o noțiune absurdă, aceea de posibilă nevinovăție a celebrului criminal Ted Bundy, dar încearcă din răsputeri să facă premisa plauzibilă. Pe alocuri, chiar îi iese.
Scenariul nu e tocmai eficient, dar merită lăudat pentru tupeu. Prestațiile solide ale lui Zac Efron și Lily Collins, ambii în formă maximă, oferă o experiență interesantă a vizionării. Dacă te pasionează psihologia crimei, thrillerul biografic al lui Joe Berlinger o să-ți lipească ochii de marele ecran.
Poți urmări Extrem de pervers, șocant de violent și diabolic în cinematografe, începând de pe 3 mai.
Nota: 7/10