Fiul lui Adrian Păunescu consideră versuri ale tatălui său premonitorii bolii cu care se confruntă azi lumea

”Poeții sunt uneori cei mai înțelepți profeți și ne pot ajuta să ne imunizăm măcar sufletește. Dacă tot trebuie să stăm acasă și să așteptăm să vedem ce se va întâmpla, ferindu-ne de boala care – spun specialiștii – abia se pregătește să provoace tragedii și la noi, după China, Italia, Spania și alte țări, să luăm împreună aceste câteva doze de poezie, de rațiune și de viziune”, ne spune cel ce duce mai departe Cenaclul ”Flacăra”, cândva, cea mai mare mișcare culturală din Europa de Est.

”Circulă deja pe internet (mă feresc de termenul „viral”) poemul ”Bolnavi unanim”, scris în 2002 de Adrian Păunescu, din care citez: ”Și ce-ar fi dacă/ Într-o zi blestemată/ Ne-am îmbolnăvi/ Cu toţii/ Deodată,/ Şi medici, şi pacienţi,/ Şi părinţi, şi copii?

În uriașa sa operă sunt multe strofe sau acele versuri care par a fi buletine de știri dureroase ale televiziunilor, radiourilor și agențiilor de presă de azi, deși au fost scrise de decenii de tatăl meu”, ne aduce aminte Andrei (50 ani), care ne dă câteva  exemple, selecție de versuri, unele cutremurător de premonitorii.

Recomandări

Ioana Tănase, femeia care a călătorit singură cu motocicleta, din România până în Mongolia: „Țipam și plângeam de fericire, într-un peisaj de vis”

”Umblăm prin stele, dar murim de gripă

Și proclamăm dreptăți în alte țări,

Dar în gospodăria noastră țipă

În nopți de coșmar, stafii, călări” (2002)

”Și ce ar fi dacă într-o zi blestemată

Ne-am îmbolnăvi cu toți deodată,

Și medici, și pacienți

Și părinți, și copii? (2002)

”Aproape am ajuns să ne mândrim

Că mai rapid în acest veac se moare,

Că noi ne-mbolnăvim și suferim

De boala bolilor fără scăpare” (1979)

”O viață blocată de crize

Și boli ce n-au fost niciodată,

Spre a îndrepta pământul,

Planeta în veci vinovată” (1983)

”Miroase a dezinfectant și a lava,

Vine boala bolnavă” (1974)

Urmărește-ne pe Google News