ComenteazăAndrei Păunescu este fiul regretatului Adrian Păunescu, care a încetat din viață în anul 2010, la vârsta de 67 de ani, și al Constanței Buzea.
Acesta a acordat un interviu pentru femeide10.ro, în care a făcut mărturisiri neașteptate.
El a vorbit despre regretatul său tată, povestind lucruri mai puțin știute.
„Când a început Cenaclul Flacăra eu aveam patru ani. Am fost prezent de la primele spectacole. Am trăit între doi părinți care scriau mereu, care se adresau publicului, așa încât amintiri mai timpurii decât acestea nu pot avea. Acelea au fost momentele în care m-am simțit atașat și de muzică și de literatură, de jurnalism și după aia totul a venit de la sine”, a declarat Andrei Păunescu.
„Am fost tratat de unii cu prietenie, de alții cu invidie, de alții cu bârfe. Era firesc pentru că eu eram copilul șefului și unii vedeau doar asta. Cei care aveau, însă, răbdarea să vadă și părțile mele adevărate, părțiile mele proprii m-au tratat cu prietenie și am rămas buni amici, colegi și prieteni”, a mai spus el.
Fiul lui Adrian Păunescu se confesează. „M-a îndurerat că mulți nici nu aveau răbdare să vadă în mine decât pe fiul părinților săi”
„Era o șansă uriașă și o condamnare pe viață și trăiesc în continuare cu această impresie: a șansei uriașe că sunt fiul lui și al Constanței Buzea și a condamnării să port răspunderea nobilă că nu pot fugi niciodată de aceste origini. Nici nu vreau să fug pentru că asta reprezintă o onoare, o mândrie, devenită o mare răspundere… Câteodată m-a îndurerat că mulți nici nu aveau răbdare să vadă în mine decât pe fiul părinților săi, dar asta nu e gelozie. Tata era un tip atât de generos, dădea la toată lumea din jurul lui atât de multe, încât nu putea fi vorba nici de invidie, nici de gelozie. Era publicul lui, era viața lui și eu i-am moștenit și prieteni nemeritați (oameni care mă iubesc doar că sunt fiul lui) și am moștenit și dușmani nemeritați, oameni care mă urăsc doar pentru că sunt fiul lui. Și asta face parte din joc”, a încheiat Andrei Păunescu.