Fiul lui „Ionică” din Liceenii și nepotul Tamarei Buciuceanu le calcă pe urme. Matei Constantin luptă să iasă din umbra familiei sale

Libertatea: Matei, ești deja la a treia generație de actori în familie. Cine te-a inspirat în alegea meseriei: bunicul, tata, mătușa?

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Matei Constantin: A fost decizia mea. Prima oară am vrut să mă fac fotbalist, nu avea nici o legătură cu meseria pe care vreau să o urmez. Când eram mic, mi-a plăcut foarte tare că tata se trezește târziu, că îl salută lumea pe stradă. Și am zis: „Wow, ce tare, vreau și eu să fac chestia asta!”. Am făcut și fotbal, am făcut și tenis vreo 10 ani. Am avut un gând să fac tenis de performanță, dar m-am răzgândit. La 17 ani am renunțat.

Când ți-ai dat seama că vrei să devii actor?

Am început să fiu atras de asta în mod special în clasa a XII-a. Atunci am intrat în trupa de teatru a liceului și de acolo lucrurile au curs firesc pentru mine. Tatei i-am spus că vreau să dau la Teatru. Mi-a zis că nu crede că e o idee extraordinar de bună, pentru că este o meserie extrem de grea și pentru că o să am un munte în spate și va trebui să mă descurc și să nu fiu perceput ca băiatul lui sau ca nepotul lui George Constantin sau al Tamarei Buciuceanu. Cu asta cred că lupt eu. Cred că asta am de dovedit.

Recomandări

Patrimoniul Muzeului Național de Istorie, în pericol. Guvernul nu oferă banii necesari mutării acestuia într-un sediu provizoriu. „E inestimabil. Dacă se pierde, o să fim niște copii fără mamă, fără tată, fără acte”

Cum te-au ajutat cursurile de actorie, la Teatrul de Comedie, la școala actriței Delia Nartea?

Am început cursurile în clasa a X-a, Delia m-a ajutat foarte tare să scap de anumite probleme pe care le aveam. Eram foarte timid, foarte înverșunat de fiecare dată, nu puteam să vorbesc cu o persoană, nu puteam să mă uit în ochii ei, era foarte greu, stăteam cu ochii numai în telefon. Delia m-a ajutat foarte tare prin diferite exerciții. Urmând aceste cursuri am ajuns să joc în spectacolul „Totul în grădină” la Teatrul de Comedie.

La ce vârstă ai ajuns prima dată într-un teatru?

De mic mă plimbam cu tata, mergeam la spectacolele lui. Cred că aveam 5-6 ani. Era o distracție de fiecare dată când mergeam cu tata la teatru, pentru că erau foarte mulți oameni, mie îmi plăcea să fiu în centrul atenției și îmi place în continuare. Așteptam să mă ia cineva în brațe, să vină cineva la mine, eram foarte fericit, era un eveniment pentru mine de fiecare dată.

Recomandări

CTP se teme că Rusia poate pune președintele în România: În 1989 l-au pus pe Iliescu după Ceaușescu, de ce nu ar face-o și acum?

În perioada aceasta, ai mai fost la castinguri?

Nu prea, m-am concentrat foarte tare pe facultate. Tatăl meu îmi zice cât de important este să acumulezi cunoștințe pe parcursul școlii, ca în momentul în care o să ieși din facultate să știi ce ai de făcut.

Cu cine te-ai pregătit pentru admiterea la facultate?

Cu tata. Spuneam poeziile cu două săptămâni înainte de admitere, le spuneam în fiecare zi și lucram pe ele. Era dur, voia să scoată ce e mai bun din mine și m-a ajutat foarte tare. Mi-am făcut treaba, am fost serios, am citit, am văzut filmele pe care le aveam de văzut.

Cum e viața de student la actorie?

Sunt în anul al doilea la clasa doamnei Valeria Sitaru și Vlad Logigan. Mie îmi este foarte bine, am un grup de colegi care mi-au devenit prieteni și cred că asta e important, suntem un grup unit. Ne înțelegem foarte bine. Muncim mult, de obicei încep la 10.00 și termin la 19.00 cursurile, dar mai stăm să repetăm, pentru că a doua zi avem un curs mai dificil. E totuși timp și de distracție.

Recomandări

Urmărește banii! Culisele scandalului PSD-PNL-USR pe tema noului Guvern

Ești mai apropiat de mama sau de tata? Cui îi faci confesiuni?

Confesiuni cred că îi fac mamei, dar majoritatea lucrurilor importante pentru cariera mea le discut cu tata. Mama este doctor. M-a atras la un moment dat ideea să mă fac medic, dar cred că după meditații mi-am dat seama că nu am ce căuta. Și la actorie trebuie să învăț toată viața oricum. Mama e fanul meu numărul unu și este profund impresionată de fiecare dată când joc.

Tata e mai critic cu tine?

Bineînțeles, tata îmi zice neapărat orice s-ar întâmpla, ca să putem regla problema. De asta nici nu prea îmi zice toate lucrurile de bine. Adică mă ia întâi cu cele de rău și zice: “Lucrează-le pe astea”! Cred că e normal, orice părinte ar face asta! Și niciodată nu m-a protejat, să zică: „Wow, ce bine ai făcut!”. De fiecare dată mi-a zis fix ce a crezut și îi mulțumesc pentru asta. Cred că așa e cel mai bine.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

Foto: Eli Driu

Urmărește-ne pe Google News