Flavius a fost profesor și diriginte la Școala primară 10 – Zorilor, cea mai mare din Cluj-Napoca, și se ducea la ore îmbrăcat hippie, uneori și cu chitara după el.
Astăzi, la 45 de ani, e de partea cealaltă în relația cu școala: fiica lui de 12 ani este elevă în clasa a VI-a.
Știe ce le lipsește profesorilor tocmai pentru că a făcut parte din breasla lor. Și mai știe și că părinții greșesc punând presiune pe copii să învețe mult, dar și pe dascăli să le dea mai multe teme decât pot duce.
“Nu pot să le spun părinților decât că trebuie să caute profesori pasionați, care să le încurajeze copiilor entuziasmul și creativitatea. Nu le mai cereți profesorilor să îndoape copiii cu exerciții, cu probleme, pentru că performanțele nu se măsoară în diplome, ci în fericirea că încă un omuleț și-a găsit drumul în viață și împlinirea!”, recomandă fostul profesor.
Cum era Flavius ca profesor? «Cântam la chitară, le scriam piese de teatru, ne mascam împreună de Halloween»
Povestindu-ne cum era el la ore, în relația cu elevii, Flavius a reușit să facă și o radiografie a sistemului de învățământ românesc, unul învechit și care le pune piedici copiilor, în loc să le dea aripi.
“Ce le lipsește profesorilor de astăzi? Entuziasm și bucurie. Stau și mă gândesc, după mesajele pe care încă le primesc, ce aveam eu atât de special atunci, de nu m-au uitat copiii? Experiență? Nici vorbă, eram la început, prima mea slujbă! Prestanță? Îmi vine să râd, aveam părul lung, glumeam încontinuu, nu știam ce-i ăla sacou ori cravată. Seriozitate? Dacă asta înseamnă să îți fie caietul liniat la dungă din timp și să ții toate ședințele cu părinții, clar, am fost unul dintre cei mai neserioși profesori. Dar aveam bucuria pe care o împrumutau copiii odată cu materia predată. Eram fericit că mă întâlnesc cu ei, eram nerăbdător să le văd ochii curioși, mă bucuram de micile lor succese și râdeam când o dădeau în bară. Ne inspiram reciproc, cântam la chitară, făceam cumpărături fictive împreună în limba engleză, le scriam piese de teatru, ne mascam împreună de Halloween. Nimic din astea nu era în vreo programă sau «plan de învățământ». Pentru că nici o programă, nici un ministru, nici un inspector nu va putea ști vreodată ce se întâmplă în clasa ta, care sunt poveștile elevilor tăi, cu ce frici și speranțe vin ei la școală, cu ce frici sau bucurii se întorc acasă”, ne-a povestit fostul dascăl.
Mesaj pentru profesori
Flavius a închis definitiv catalogul și a părăsit sistemul de învățământ după ce i s-a atras atenția că folosirea chitarei în clasă nu corespunde metodologiei și a fost mustrat că a participat la o mare grevă a tinerilor profesori.
Are însă un mesaj pentru cei care continuă să predea la catedră: “Copiii nu sunt o marfă pe care să o duci de la un nivel la altul, copiii nu sunt niște prestatori de exerciții și probleme. Dacă le ucidem visurile cu sistemele pe care le facem mai mult pentru noi decât pentru ei, nu vom avea un viitor bun”.