Florin Piersic Junior, fiul cel mare al legendarului artist Florin Piersic, și-a pierdut mama, actrița Tatiana Iekel, în urmă cu câteva săptămâni.
Joi, artistul a avut un spectacol, Freak Show, la Teatrul Godot, spectacol la care a fost prezentă și fiica sa cea mare, Sonia, din relația pe care acesta a avut-o cu actrița Dorina Chiriac.
La sfârșitul show-ului, Florin Piersic Junior a vrut să țină un discurs de Ziua Copilului, pentru mama sa, dar un spectator a stricat tot momentul.
Florin Piersic Junior și-a ieșit din minți la un spectacol. „Nu pot. E umilință”
Un spectator prezent la spectacolul susținut de Florin Piersic Junior a uitat să-și închidă telefonul, lucru care l-a deranjat foarte tare pe actor.
Dorina Chiriac, fosta sa parteneră de viață, a fost cea care a povestit întâmplarea.
„Fetița mai verifică o dată telefonul. Silențios. Gata. Fetița-i pregătită.Black. Muzică. Lumină. Tata.
Pe scenă cel mai bun actor trece cinstit din caracter în caracter, din viață-n viață. Fetița râde, fetița e uimită, ascultă, se emoționează și iar râde. Un telefon sună-ntr-o geantă. Fetița se-ncordează. geanta sună în dreapta mai departe. Acum sună mai tare căci telefonul a fost scos din geantă. Acuma telefonul tace brusc.
Pe scenă cel mai bun actor se luptă cu bruiajul, se luptă cu abaterea atenției întregii săli, se luptă să câștige iar atenția în lupta absurdă cu un telefon. Se luptă să tragă iarăși sala toată în poveste. Și reușește. asta fac cei mai buni actori.
Fetița vede că actorul cel mai bun are aici în scenă toate vârstele, actorul este răul și e ăla bun, e prostul, e incultul, e săracul, e omul cu toate relele și bunele privit cu drag.
Fetița o să-i spună la sfârșit celui mai bun actor care-a fost personajul favorit. Și va avea și niște întrebări. Ba și niște propuneri.
Fetița își verifică din când în când între scene pe masă cana foarte mică. Îi pipăie bomboana pentru gât cu portocale. Desenează cu privirea drumul până la scenă printre mese. E-n regulă.
Tata actor ajunge in spectacol la ultima poveste. Se-așează simplu pe scaunul de bar din scenă. Un singur reflector. Fetița își aude tatăl șoptind în microfon: „Mulțumesc, Sonia, că ai venit în seara asta. La mulți ani. te iubesc, fetița mea.”
Fetița are brusc mult prea puține haine care să o acopere, are parcă și prea multe mâini, ochii nu pot să stea deschiși, iar oasele nu le permit picioarelor să facă destule noduri pe sub masă. „Of.”
„Ultimul monolog e pentru bunica Soniei și-a lui Sașa”, continuă de pe scenă cel mai bun actor.
Fetița se face dintr-o dată dreaptă. Atentă ca un animal de câmp la un anume foșnet. „O să plâng”. Fetița plânge. Mama o ia în brațe. Fetița ascultă monologul. E despre zâmbet. Fetița e atentă. Zâmbește. Plânge și zâmbește. „E frumos.”
În fața scenei sună un telefon. Actorul cel mai bun spune povestea mai departe. și plânge și zâmbește. Ca fetița.
Și sună telefonul. În primul rând, la prima masă, sună un telefon sub zâmbetul actorului. Sub ochii care nu lasă nici o lacrimă să curgă. Sună.
Publicul ignoră telefonul. Actorul ignoră telefonul. Se luptă cu tot ce îi contrazice simțurile, se calcă în picioare prin toate dinăuntrurile, moare, învie, umblă, construiește poduri de emoție, dărâmă, construiește iar. Și telefonul sună.
„Gata.” spune încet și calm actorul. „Nu pot. e umilință. E absurdă situația. Nu-i drept. Spectacolul se încheie aici. Vă mulțumesc. Atât a fost. Mulțumesc, Sonia, că ai venit de ziua ta. Vă mulțumesc.”
Actorul cel mai bun a ieșit în culise simplu. Și nu a mai intrat. Adică nu a mai ieșit. Că la aplauze se iese. Publicul a aplaudat. Actorul cel mai bun nu a ieșit”, a spus Dorina Chiriac.