Florin Piersic rămâne un povestitor de legendă. Unul dintre cei mai iubiți actori ai României se laudă de puțin timp cu biografia „Viața este o poveste”, în care artistul developează momente savuroase, dar și de suflet, de intimitate, din existența sa.
Cartea cuprinde 376 de pagini, dar ardeleanul a comentat, în stilul caracteristic, că a fost obligat să taie foarte mult din volumul biografiei. „Cartea ar fi trebuit să aibă 1.500 de pagini, dar nu se putea”, i-a dezvăluit Florin Piersic lui Mihai Morar, în cadrul podcast-ului „Fain și simplu”. Acolo unde, de fapt, Piersic a stat pe scaunul jurnalistului, având libertatea totală de exprimare și liber la povestit în cadrul celor două ceasuri și jumătate de emisiune.
„Din fruct ne-a făcut pomi”
Florin Piersic a dezvăluit că el nu a țintit, la bun început, să fie actor. „Eu voiam să fiu medic veterinar sau preot”, a mărturisit celebrul artist, rememorând faptul că voia să calce pe urmele părintelui său, care îngrijea animalele ca medic veterinar.
„Nu toți veneau buluc la București să dea examen la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Prima dată dădeai în orașele mari, cum am dat eu la Cluj. «De ce ai venit?», m-au întrebat cei din comisie. «Eu nu vreau să fiu actor, dar colegii m-au împins la verificarea aptitudinilor pentru că am spus o poezie la sfârșitul anului», am replicat. Cei din comisie s-au uitat la mine lung, mi-am dat seama că le sunt simpatic tare! Și eram în pantaloni scurți, că veneam direct de la stadion. Le-am și cerut scuze pentru asta. M-au întrebat de ce mă cheamă Piersic. La mine, totul e să mă provoci, că eu vorbesc și cinci ore… Am spus că mă cheamă Piersic pentru că tatăl meu e din Bucovina, dintr-un sat, Stupca, în apropiere de locul de unde se trage Ciprian Porumbescu, unde toți au nume de flori, de pomi, de plante. «Pe noi ne cheamă Piersică, dar unul care băuse mult în loc să ne treacă așa, cu nume de fruct, a scris Piersic. Din fructă ne-a făcut pomi!», le-am povestit”, a pătruns Florin pe panta amintirilor.
Seducător de la 18 ani
Unul dintre bărbații cuceritori din istoria recentă a României, Florin Piersic a avut trei mariaje și mult mai multe partenere în viața sa. Cu șarmul său inepuizabil, ardeleanul a explicat cum a gândit el relațiile din viața sa. „Eu m-am ocupat de colegele mele în mai multe feluri… Nu le dădeam boabe de fasole și hai să jucăm șah! Eu am fost un veșnic îndrăgostit, mie mi-au plăcut aventurile. Aveam 18-19 ani când am fost cu soția unui fotbalist de la Cluj, nu-i spun numele, iar soțul îi pleca la antrenamente, la meciuri. Era la U, echipa sufletului meu. Noi cântam pe străzi: «Haide U, haide U / Bagă golul, bagă golul cum știi tu!». Când pleca fotbalistul, eu rămâneam pe acolo… În ciuda vârstei mele de 18 ani, soția fotbalistului mă plăcea. Mă gândeam că nu pot sta degeaba pe pământul ăsta românesc, așa că intru în acțiune. Cel mai important lucru în viață este iubirea”, a comentat Florin Piersic.
Poveste de Cișmigiu
A fost căsătorit cu Tatiana Iekel, mama lui Florin Piersic jr, apoi cu Ana Seleș, o altă actriță. „Mi-a plăcut o parteneră, Ana Seleș, când a fost distribuită în filmul «Elixirul tinereții». Am văzut-o că e deșteptuță, râdea la tot ceea ce pălăvrăgeam eu… Când mi-am dat seama că mi-e simpatică, că are ceva, am întrebat-o: «Hai să trecem Cișmigiul, peste drum!». Pe bancă stătea o pereche, i-am întrebat pe cei doi dacă vor să vină să-mi fie martori. «De ce?», «Mă-nsor!», «Ce frumoasă e!», «Păi ce credeați că mă însor cu muma pădurii?!». Nici în ziua de azi nu știu cum îi cheamă pe cei doi”, a povestit actorul.
Efectul zecilor de bilețele
Florin Piersic a fost un seducător redutabil: „Eu la toate le promiteam că le iau de nevastă. Ce compliment mai mare poți să-i faci unei femei: «Vreau să fii nevasta mea!». Bine, a doua zi îmi mai trecea. La gară scriam bilete, multe, pe vrăjeală, că la asta sunt imbatabil. Am scris multe bilete, scrisori de dragoste, încă le are Ana Seleș, m-am întâlnit cu ea zilele trecute la Viena, adusă de băiatul meu de la Budapesta. Trimiteam bilete prin alți călători, către Ana, unul, două, zece. Când ajungea la Cluj, îmi zicea: «M-ai omorât, n-am dormit o clipă, toți îmi dădeau bilete!». Am scris mult, mi-a fost drag să fiu corespondentul femeilor. Sunt convins, toate m-au iubit foarte tare! Pentru felul în care m-am comportat cu ele”.
foto: Hepta