Bădulescu a părăsit România comunistă în 85,
după ce a trecut prin cele mai în vogă grupuri rock ale vremii – Iris, Sfinx,
Roșu și Negru, Post Scriptum, Valeriu Sterian & Compania de Sunet. A plecat
departe, în Suedia, în căutarea libertății de care aici, sub Ceaușescu, nu se
putea bucura.
Printre nordici i s-a schimbat însă perspectiva asupra vieții. A lăsat chitara și pletele și s-a apucat de studiat Teologia. Și-a susținut licența cu lucrarea “Muzică pentru tineret dezorientat religios” și a participat la numeroase întâlniri sub semnul crucii despre criza spiritualității în ultimele decenii și influența muzicii rock în lumea creștină.
Compune muzică psaltică
După 10 ani, Dan Bădulescu s-a întors în țară
ca inspector al Comunității Externe a Patriarhiei Române. Până la pensie, a slujit
la Biserica Avrig din București, iar azi, la 67 de ani, pensionat, mai oficiază
slujbe doar în situații speciale, cum a fost înmormântarea unui bun prieten
de-al său, Florin-Silviu Ursulescu, fratele lui Octavian Ursulescu și cel mai
cunoscut cronicar și realizator radio de emisiuni dedicate rock-ului și folk-ului
românesc.
Practic, atât îl mai leagă pe Bădulescu de trecutul său: vechile cunoștințe, prieteniile din tinerețe. Pentru că, deși mai compune muzică, aceasta nu mai are nici o legătură cu rock-ul, fiind strict bisericească, potrivită cu drumul pe care a ales să meargă în a doua parte a vieții.