ComenteazăEu am muncit de mică. În vacanţele de vară făceam mâncare, aduceam vaca de la câmp, o mulgeam… Iar tatăl meu venea acasă nervos şi mă bătea. Era nervos pentru că nu îi ieşeau lucrurile la muncă. Mă întreba de ce nu e apă caldă în boiler sau alte lucruri şi mă bătea. În acele momente îmi spuneam că abia aştept să plec, să nu mai trăiesc aşa viaţă.
Nu puteam să apelez la fraţii mei, pentru că nimeni nu avea autoritate în faţa tatălui meu. Niciodată nu mi-a luat apărarea vreodată, nici măcar mama mea. O dată am sunat un prieten şi i-am cerut să mă ajute, pentru că am fost bătută. I-am spus să cheme poliţia. A doua zi mi-a spus şeful de post să mai îndur un an, că peste un an pot să plec de acasă. Aveam 17 ani. Am plecat de acasă la 19 ani şi jumătate, la o prietenă. De atunci nu m-am mai dus acasă. Părinţii mei nu m-au căutat niciodată, cred că erau fericiţi că am plecat. Nici fraţii mei nu m-au căutat. Noi am fost ţinuţi mai din scurt. De exemplu, nu am avut televizor în casă.
Acum tatăl meu se mândreşte cu mine, că m-am pocăit. Eu nu am chemat la nuntă decât două prietene. La petrecere au fost cinci persoane. Cred că aşa a fost cel mai bine”, a spus ea, în cadrul unei emisiuni de la Kanal D.