Comentează”Unele lucruri trebuie să rămână pe loc, pentru că asta le ține în viață! Cred că locul părintesc e un motiv pentru a avea grijă de ceea ce ne-au lăsat părinții, încercând să le împlinim dorințele. Nu, nu cred că aș vinde apartamentul părinților mei cât trăiesc”, jură solistul, într-un interviu exclusiv în care artistul ne-a vorbit franc despre viața și familia sa.
”N-aș putea să vând apartamentul părinților mei, chiar dacă nu mă voi muta acolo vreodată”
”Acolo, la Turda, încă locuiesc mama și bunica mea. Firește că mama mă vizitează și are perioade lungi în care-mi este aproape, acasă la mine, la fel cum și eu merg, de câte ori pot, la Turda. După ce s-a stins tata, mama mi-a rămas aproape. E un om puternic și sunt fericit că mă pot bucura de prezența și de sfaturile ei! Încerc, în schimb, să-i asigur o viață liniștită, răsplătind oarecum sacrificiile pe care ai mei le-au făcut în tinerețe pentru ca eu să ajung ce sunt azi!”, povestește Paul Surugiu despre legătura specială cu părintele său.
Paul Surugiu, despre numeșe său de scenă: ” Eu m-am înțeles bine cu Fuego”
Dincolo de bancurile de care se amuză colegii săi, numele lui Fuego emană respect în branșa artistică. Asta pentru că muzica sa, deși n-o găsești la posturile FM, spre deosebire de a celor agreați la radiouri, vinde zeci de mii de bilete anual. ”Eu unul nu sufăr foarte tare că nu sunt pe radiouri, deși am și piese care s-ar include în profilul multor stații. Paradoxul apare atunci când eu și alți colegi de-ai mei umplem sălile, deși nu suntem băgați în seamă de radio”, se miră solistul, care se prezintă mai nou cu numele său de buletin, însă fără să-l ”îngroape” pe Fuego.
”Eu m-am înțeles bine cu Fuego, mai ales cel din perioada când muzica latino era în vogă. De aceea nu am vrut și cred că este foarte greu să elimin complet titulatura de Fuego. Practic, așa mă știe și mă iubește lumea și nu cred că cineva a făcut-o pentru că mă numeam Fuego, ci pentru ceea ce am promovat și am însemnat, de atunci și până azi. În timp, Fuego a fost dublat de numele meu, Paul Surugiu, și, treptat, oamenii îmi recunosc numele și mă strigă astfel și la spectacole și evenimente”, adaugă solistul a cărui popularitate a generat bancuri.
”Nu sunt un om cheltuitor și nici nu am averi mari. Sunt cumpătat și cred că aceasta e cheia unei vieți corecte”
”Tot ce știu eu despre aceste bancuri, de care mă amuz uneori chiar și eu, e că sunt făcute cu simț de răspundere. Am împodobit suficienți brazi și nu mă deranjează să o fac, dacă cineva e fericit cu asta, deși cântecul acesta nu e nici pe departe cel mai special sau mai frumos din repertoriul meu. Dacă sunt un om bogat? Cred că toți oamenii care muncesc au parte de câștiguri, mai mici sau mai mari, păstrând, desigur, proporțiile. Nu sunt un om cheltuitor și nici nu am averi mari. Câștig cât e normal pentru un om care muncește. În schimb, sunt cumpătat și cred că aceasta e cheia unei vieți corecte”
Cei mai bine cotati artiști rasufla ușurați că nu-ti dorești să cânti pe scena celei mai populare arene bucureștene, Sala Palatului…
FUEGO: ”Nu am refuzat vehement să fac asta, am spus doar că prefer spațiile mai mici și mai intime, acolo unde pot fi la propriu mai aproape de publicul meu. Ar fi un consum mult prea mare, nu aș fi la capacitate maximă, iar eu sunt omul măsurii. Plus că vorbesc din experiență, după ce, în 2012, am făcut 5 ore de concert live, și pop și folclor, chiar acolo. Spre exemplu, în aprilie, am jucat două spectacole la Teatrul Național. Ar fi fost mult mai simplu la Sala Palatului dar cu siguranță va veni la un moment dat și conceptul potrivit și echipa și povestea pentru a crea un show de anvergură acolo. Eu efectiv nu sunt într-o competiție cu nimeni și nu văd de ce ar răsufla cineva ușurat!
Avem cu toții locul nostru și desigur, nișa noastră. Piața e mare și fiecare dintre noi vine cu ceva diferit. Eu personal apreciez munca tuturor colegilor mei, pentru că știu cât efort este să realizezi un spectacol. Și chiar dacă nu mă duc la Sala Palatului, în decembrie plec în turneu, de pe 4 până pe 24 decembrie, cum fac de altfel de 11 ani, în toată țara”
”Sunt peste 20 de ani de carieră și vreau să cred că-i voi dubla!”
Nu folosești o imagine inspirată de afara și ți-ai dezvoltat o personalitate artistică fără concurență. Ai știut mereu c-o să reușești?
”Caut oriunde în jurul meu surse de inspirație, dar nu înseamnă că trebuie să devin copia cuiva. Eu sunt eu și chiar dacă mai există artiști cu stil asemănător, încerc de fiecare dată să-mi surprind publicul și să-i ofer ceea ce își dorește – calitate la spectacole, emoție, muzică de calitate, mesaje și versuri în care să se regăsească și care să fie mai mult decât niște rime potrivite pe sunet. Mi-am dorit să reușesc și n-am stat cu mâinile în sân! Credeți-mă, oricât talent ai avea, nimic nu pică din cer! Așa era în anii 90, când nu existau concursuri de talente, doar festivaluri prin țară! Am bătut toate scenele, am făcut ore de canto, am evoluat, am muncit, am avut și noroc și treptat, am ajuns în fața oamenilor. Dar provocarea a început de acolo!
E simplu să reușești, e greu să te menții și să crești, mai ales atunci când nu ai case de producții majore în spate! Eu unul îmi văd de drumul meu acum, alături de o echipă de oameni profesioniști, și încercăm să fim cât mai buni și să nu dezamăgim! Sunt peste 20 de ani de carieră și vreau să cred că-i voi dubla!”
Pare ca te-ai izolat de lume, mutându-te într-un paradis verde. Singurătatea-ți face bine uneori?
Pare, într-adevăr, dar nu-i așa! Nu sunt deloc izolat de lume, pentru că sincer, nici nu apuc să stau foarte mult pe-acasă! Stau într-un loc liniștit, departe de agitația unui oraș, dar cu toate cele aferente unei localități! „Paradisul” l-am construit singur și am grijă de el! Dar oricum, sunt în mijlocul oamenilor aproape permanent, plăcându-mi asta! Și da, îmi face bine să stau singur și să-mi limpezesc mințile. Nu sunt foarte dese aceste momente, din păcate.
Iar atunci când am mai mult timp liber se știe că-l investesc în pictură. Ador să pictez, să aștern povești pe pânză și mai apoi să le arăt oamenilor. Nu a fost simplu să iau decizia de a le arăta. Mi-era frică să nu fiu penibil. Eu pictez de copil, fiind pasionat, am mai avut și perioade de pauză, dar niciodată nu m-am gândit să arăt până când doamna Doina Păuleanu, cel mai importat critic de artă român, m-a încurajat să fac asta
Cum a evoluat în doi ani proiectul tău prin care ajuți tinerii talentați ai României, prin picturile tale?
Atunci când am dat naștere proiectului nu mă gândeam că voi reuși să fac atâtea. Sunt peste 130 de tineri și mari artiști sprijiniți de mine, din vânzarea picturilor. Sigur că eu sunt un autodidact și un om responsabil și încerc, pe cât se poate, să iau lucrurile în serios, să învăț, să mă implic și să-mi aduc operele la un grad cât mai evoluat.
Nu știu cât îmi reușește, dar îmi place să cred că florile și casele mele de acum câțiva ani diferă de cele de acum, căci nu am stat degeaba și am căutat noi tehnici, combinații de culori, inspirații, punând totodată și multă pasiune.
Nu e greu și nici nu vreu să mă dau mare. Nu tind către statui și nu caut să iau locul cuiva. Fac asta pentru mine și publicul meu, încurajat fiind de profesioniștii din domeniu care mi-au spus că ar fi păcat să țin tablourile mele în debara!
Desigur că toată cauza e motivată de principiul fundamental de a ajuta! Eu ajut oricum și separat de ART BY FUEGO, dar proiectul acesta e nobil – sprijin arta prin artă și încerc să fac tinerii talentați să creadă în visul lor!
Cândva mi-ai povestit câte sacrificii ai făcut la începuturi, practic ai facut naveta multa vreme la Bucuresti pentru cursuri muzicale de specialitate. Ai fost nevoit să mergi cu ”nașul”?
”S-au întâmplat multe în anii facultății și a perioadei de dinainte, când veneam să fac ore cu maestrul George Grigoriu la București. Făceam aproape 9 ore cu trenul, care mergea în reluare și da, l-am pierdut de multe ori. Au fost și dăți când am mers cu nașul, dar mă cunoașteau deja cei de pe tren, pentru că mergeam săptămânal și aveam și momente în care mă păsuiai! Dar de cele mai multe ori aveam bilet, pentru că avea mama grijă de asta și pentru că am învățat să fiu un corect! Au fost ani de sacrificii, grei, dar pe care i-aș repeta oricând cu aceeași plăcere!”
Popularitatea ta se refletă în onorariul și programul tau… Ar fi nedrept să ne gândim că talentul nu-ți aduce bani si, cu toate acestea, modestia ta este mai mult decat evidentă. Doar pasiunea ta pentru mașini mari ar putea sa te dea de gol. În ce îți investești, de fapt, veniturile?
”Cred că toți oamenii care muncesc au parte de câștiguri, mai mici sau mai mari, păstrând desigur proporțiile. Nu sunt un om cheltuitor și nici nu am averi mari. Câștig cât e normal pentru un om care muncește, dar și investesc bani în spectacolele mele, în muzica mea, în hainele de scenă și în tot ce însemn în plan artistic.
În schimb sunt cumpătat și cred că aceasta e cheia unei vieți corecte. Nici o extremă nu e preferabilă. Nu sunt neapărat pasionat de masini mari, cât de mașini, pe care apropo, le am în leasing, care să-mi asigure siguranță pe șosea, confort și echilibru, pentru că aproape 60% din timpul meu e petrecut în masină pe drumuri”
Care-i secretul longevității tale și cu ce ai de gând să mai suprinzi publicul în acest an?
”N-am un secret și nici nu cred că există vreo rețetă de înscris la arhive. Da, fac treabă de 20 de ani pentru că îmi pasă, pentru că mă implic, pentru că intuiesc, pentru că vreau și am încercat să găsesc ceea ce mi se potrivește și mie și place și publicului care mă îndrăgește! Asta-i secretul! Seriozitatea! Fără ea, nu faci nimic! Și-apoi trebuie să dai din coate, să vrei! Și să te placă și oamenii, să faci ceva calitativ, care să treacă rampa!
Am o mulțime de planuri pentru toamnă, dar nu-mi place să dezvălui chiar tot până ce nu se întâmplă. Pe lângă spectacolele obișnuite, deja pregătesc cu trupa mea turneul de colinde și un CD de piese pentru Crăciun. De asemenea, am în plan mai multe expoziții, iar în preajma zilei mele de naștere, pe 23 august, când fac 41 de ani, lansez un album pentru fani, înpreună cu LIBERTATEA, acesta purtând titlul ”TE IUBESC!”