Sătul de filme mediocre pe care le uiți până pui capul pe pernă? Uite unul
pe care n-ai cum să ți-l ștergi din memorie, oricât ți-ai dori: „Funny Games”
(Jocuri stranii), un thriller psihologic austriac din 1997.
Scris și regizat de Michael
Haneke, „Funny Games” urmărește o familie care speră să petreacă câteva zile
relaxante în casa lor de vacanță. Planul e compromis în momentul în care doi
băieți le apar în prag, prezentându-se ca fiind vecini, și îi roagă să le
împrumute câteva ouă.
Tot vorbind și vorbind, băieții refuză să mai plece. Familia se trezește sechestrată în propria locuință și torturată psihic de cei doi puști, care vor să savureze fiecare fior.
„Funny Games” e o înțepătură la
adresa cinematografiei tradiționale, în care binele învinge mereu, după un
șablon pe care-l știm pe de rost. Haneke mizează tocmai pe faptul că suntem
optimiști, încrezători în forțele eroilor și în justețea scenariului. Cam toate
filmele pe care le-am urmărit vreodată ne-au programat să gândim așa.
Haneke profită de naivitatea
noastră și ne trage covorul de sub picioare, lăsându-ne buimaci și îngroziți. „Funny
Games” nu doar că încalcă regulile convenționale, dar unul dintre băieți chiar privește
înspre cameră și ne vorbește direct, tachinându-ne. E conștient de așteptările
noastre și va face tot posibilul să le spulbere.
Când te prinzi că orice e posibil,
sentimentul de neliniște se transformă în pură panică. Te rogi cu înflăcărare
pentru un final fericit, dar creierul te-ndeamnă să renunți. E un contrast chinuitor.
Sună oribil, deci de ce ți-l mai recomand?! Pentru că e un film remarcabil, îndrăzneț, ingenios și imposibil de uitat. Dacă simți nevoia unei provocări și crezi că poți rezista stărilor de spirit descrise mai sus, merită să-i dai o șansă lui „Funny Games”.