Aţi trecut toţi din echipă printr-o pe­ri­oa­dă dificilă. Ce sau cine te-a motivat cel mai mult să dovedeşti că show-ul merită să continue?

Miile de mesaje primite, opiniile colegilor din media, susţinerile echipei. Pe de altă par­te, ambiţia de a le demonstra detracto­ri­lor şi obtuzilor că suntem în stare să men­ţinem calitatea „Cronicii” şi chiar să ri­di­­căm ştacheta.

Codruţ Keghes (Dezbrăcatu) este, cel puţin momentan, partenerul tău de emisiu­ne. Şi-a intrat bine în atribuţii?

Codruţ este un fenomen. A evoluat extrem de mult şi sunt convins că are talentul şi resursele necesare să dovedească că e cel mai bun din echipa noastră. Când va deveni mai relaxat, va fi acel Dezbrăcatu de care râdem semi-circular, cu gura până la urechi.

Teo Trandafir a afirmat nu demult că îşi doreşte să revină pe micul ecran. Ar putea fi un posibil invitat al emisiunii?

De ce nu? Am toată consideraţia pentru Teo. E o luptătoare! Apreciez mult ironia ei şi o invit, pe această cale, în „Cronica Cârcotaşilor”.

Din cine este compusă propriu-zis echipa în acest moment?

Suntem mulţi. Fiecare are un rol bine stabilit, precum rotiţele în mecanismul unui ceas, care sună în fiecare miercuri seara la opt şi jumătate, la Prima TV. Şi când iese cucu ştiţi ce zice? „Bebeluşelor, dans!”

Ce efect moral a avut pentru tine această „cumpănă” ivită în urma accidentului?

De la moartea regretatului nostru prieten Toni Tecuceanu, sistemul meu de valori şi de priorităţi în viaţă s-a schimbat enorm. Toate cumpenele pe care le-am avut sunt sigur că m-au întărit şi m-au făcut să-mi dau seama de importanţa copiilor, a familiei, a prietenilor şi a colegilor în viaţa unui om. Încerc să apreciez partea pozitivă a lucrurilor.

Se spune că prieteniile devin şi mai tra­i­ni­­ce în momentele dificile ale vieţii. În ce măsură consideri că este adevărat?

Sunt convins că prieteniile adevărate nu sunt în număr de cincii mii pe „peretele” de Facebook. Dacă însă ai măcar un prie­ten adevărat în viaţă, eşti norocos.

Ai o familie frumoasă, cu soţia ta, Ioana, şi cei doi copii, Andrei Mihai şi Eva. Cum te relaxezi când nu eşti la radio şi la fil­mările pentru „Cronică”?

Cel mai mult îmi place să ne jucăm îm­pre­u­nă, toţi patru. Şi iubesc excursiile cu cei doi mici cercetaşi prin pădurile de la Cheia, unde avem o pensiune.

Andrei a început să vorbească? Dacă da, ce cuvânt a spus prima dată?

Ca şi sora lui, Andrei a spus prima dată… „tata”! Nu-mi aduc bine aminte, dar cred că era în contextul întrebării „Cine duce gunoiul?”.

Colega ta, Oana Ioniţă, a deschis o sală de dans. Te-ar tenta ca fiica ta să înveţe paşi de dans cu Oana?

Eva să înveţe? Glumeşti? Eva ştie foarte bine să danseze şi ar putea să predea ală­turi de Oana. La dansul Bebeluşelor, în tim­pul „Cronicii”, Eva se aşază în faţa te­le­vi­zo­ru­lui şi ne arată cum ar trebui să dan­seze ele, de fapt.

Eşti de mulţi ani persoană publică, ştii avan­tajele şi dezavantajele acestei pos­turi… Ţi-ai dori ca micuţii tăi să nu fie a­traşi de această zonă profesională când vor creşte?

Mi-aş dori să facă meserii care să-i ţină departe de lumina reflectoarelor. Dar cred că, cel puţin pentru Eva, e prea târziu. Ea ştie foarte bine ce-şi doreşte să fie. Şi anume, a doua Celine Dion.

Dar tu, ce îţi doreşti, în momentul de faţă, cel mai mult pentru viitor?

Sănătate pentru toată lumea.
 
 
 

 
 

Urmărește-ne pe Google News