Cinci probleme din ultimul sezon „Game of Thrones” care strică tot serialul

Cele mai recente decizii creative te forțează să privești cu alți ochi evenimentele din trecut, de regulă într-o lumină negativă. Asta îți poate compromite experiența când revizitezi serialul a doua, a treia sau a patra oară, pentru că știi încotro se îndreaptă povestea fiecărui personaj – nu într-o direcție satisfăcătoare.

Prin asta, nu mă refer la faptul că aveam noi în cap anumite scenarii și suntem dezamăgiți că imaginația noastră nu s-a pupat cu viziunea creatorilor.

În schimb, ultimul sezon e nesatisfăcător din punct de vedere scenaristic, în sensul că războinicii din Westeros s-au abătut brusc și inexplicabil de la traiectoriile care le fuseseră trasate cât se poate de clar. Scenariștii David Benioff & D.B. Weiss fie au sacrificat logica, fie au omis pași esențiali din evoluția personajelor, doar de dragul de a șoca planeta.

1. Jaime involuează opt ani în câteva secunde

Când l-am cunoscut prima oară pe Jaime Lannister, regicidul era un egoist incestuos, capabil să ucidă copii fără ezitare. A debutat ca un scelerat, dar de-a lungul anilor a crescut enorm sub ochii noștri, învățând din greșeli și lărgindu-și orizonturile. A descoperit altruismul, modestia, onoarea, prietenia și le-a pus pe toate în practică. Unul dintre cei mai abjecți locuitori din Westeros s-a metamorfozat treptat într-un adevărat erou, un favorit al fanilor.

Apoi a venit sezonul 8… Știind că soră-sa geamănă (și eterna iubită) urmează să piardă Tronul de Fier, Jaime își aruncă la gunoi tot progresul făcut în ultimele sezoane și se întoarce în brațele lui Cersei. Dar nu înainte de a-i ține lui Brienne un discurs chinuitor despre cum el n-a fost niciodată un om bun și că ne-am înșelat cu toții în privința lui.

Despărțirea asta amară ar fi avut logică dacă Jaime se ducea în Debarcaderul Regelui pentru a o asasina pe Cersei, punând capăt războiului și prevenind nimicirea cetății. Dar nu. Nimic inteligent nu se ascundea în spatele faptelor lui. Jaime Lannister a involuat opt ani în câteva secunde și a murit ca un prost.

2. White Walker-ii nu au contat niciodată

Când fix prima scenă din serial îți prezintă niște zombi de gheață măcelărind oameni nevinovați, știi că primii vor juca un rol important în poveste. Când ni se amintește constant că morții vii se apropie, că iarna e pe drum, știi că urmează o înfruntare de proporții. Când unul dintre protagoniști (Bran) intră în contact telepatic cu liderul Umblătorilor Albi, știi că lupta va însemna mai mult decât izbiri de săbii.

Deși am fost amăgiți timp de opt ani cu invazia iminentă a White Walker-ilor, deși ni s-a subliniat în repetate rânduri că ĂSTA e adevăratul război – cel dintre vii și morți, nu dintre casele regale -, scenariștii nu au știut ce să facă mai departe cu zombii. I-au tratat ca pe-o oaste oarecare, iar Regele Nopții s-a dovedit a fi un banal soldat cu uniformă pompoasă.

Conflictul care merita expus într-un sezon întreg a fost consumat într-un singur episod. La final, după opt ani de teorii și semne de întrebare, nu am aflat nimic despre originea sau motivația lor. Tot acest fir epic a fost o imensă pierdere de timp.

3. Bran Stark a rămas un ciudat pasiv până la final

Bran a lăsat mereu impresia că pregătește ceva grandios, că are un as în mânecă și că rotițele minții i se-nvârt nebunește chiar și atunci când rotilele scaunului stau pe loc. Părea că-i așa pasiv tocmai pentru ca adversarii să-l subestimeze, pentru ca – în momentul decisiv – să acționeze într-un mod complet surprinzător, dând peste cap cotele la pariuri și soluționând totul de unul singur.

Ei bine, nu. Corbul cu Trei Ochi l-a înzestrat pe Bran cu omnisciență doar pentru ca puștiul să dezvăluie ocazional frânturi de informație, două-trei secrete bine păstrate, pe care altfel nu aveam cum să le aflăm. Ai senzația că personajul lui a fost creat doar pentru momentele în care scenariștii n-aveau habar cum să ne livreze expozițiune, deci îl foloseau pe el ca soluție de avarie. Bran nu a avut nici un as în mânecă, ci el însuși a fost asul din mânecile scenariștilor.

4. Nici Arya nu-și fructifică „superputerile”

Timp de două sezoane am urmărit-o pe Arya Stark antrenându-se intens pentru a deveni un asasin fără față și fără nume, capabil să “împrumute” chipurile tuturor victimelor ei. Cum i-au servit aceste deprinderi extraordinare , în cele din urmă? Nicicum.

Băiețoasa familiei Stark s-a folosit de abilitățile ucigașe în sezoanele anterioare pentru a se răzbuna pe antagoniști minori, precum Walder Frey. Terenul era pregătit pentru ca fata să apeleze din nou la aceste tehnici supranaturale ca să-i învingă pe White Walkeri, dar nici nu i-a trecut prin cap una ca asta. În schimb, Arya l-a răpus pe Regele Nopții printr-o lovitură standard, o înjunghiere banală de care era capabil orice soldat de duzină.

Dacă luăm acum serialul de la capăt pentru o nouă sesiune de binging, tot antrenamentul ei ni se va părea o pierdere de timp, pentru că știm că nu duce nicăieri.

5. Daenerys se țăcănește pe repede înainte

Aici merită pus un asterisc, pentru că transformarea lui Daenerys din “Eliberatoarea din Lanțuri” în “Regina Nebună” nu-i deloc o idee trăsnită. Mugurii colapsului mintal au fost mereu acolo, doar că scenariștii Benioff și Weiss i-au făcut să înflorească peste noapte. În loc să asistăm la un proces complex de degradare morală, Dany pierde contactul cu realitatea cât ai clipi.

Azi luptă alături de nordici pentru salvarea întregii omeniri de amenințarea zombilor (un țel logic), mâine incendiază o întreagă cetate care deja capitulase, măcelărind femei și copii fără apărare. Sigur că se poate ajunge din punctul A în punctul B, dar era nevoie de răbdare, de un sezon mai lung pentru ca tranziția să fie plauzibilă.

Privind în urmă, toate execuțiile sângeroase ordonate de Daenerys și toate amenințările ei turbate o avansează într-adevăr în direcția asta, dar ne dăm acum seama că într-un ritm prea lent și într-o măsură insuficientă. Dacă Mama Dragonilor trebuia neapărat să-și piardă mințile în sezonul 8, primele 7 ar fi trebuit să depună mai mult efort în tatonarea terenului.

Să nu-l desființăm, totuși

Una peste alta, să recunoaștem că sezonul 8 din “Game of Thrones” a avut și multe plusuri. Jocul actoricesc a fost impecabil, recuzita – mai grandioasă ca niciodată, iar imaginea extraordinară face ca multe filme de sute de milioane de dolari să pară niște proiecte școlare, prin comparație.

Problemele zac dincolo de suprafața fastuoasă. Povestea a fost repezită, inspirația a fost uitată acasă, iar Benioff & Weiss lasă impresia că nu au revăzut nici măcar un rezumat al sezoanelor anterioare înainte să-l scrie pe-ăsta.

Deciziile lor creative au șocat planeta, dar, în același timp, au pătat imaginea serialului și au compromis bucuria și relevanța unei noi sesiuni de binging.

Citește și:

Începe East European Comic Con, cel mai important eveniment dedicat pasionaţilor de filme, seriale, benzi desenate și gaming

Urmărește-ne pe Google News

•  Game of Thrones