ComenteazăPoate că la prima vedere îți plac Celentano și Firicel, când te uiți la “Las Fierbinți”, apoi, te seduce Gianina, după care râzi cu lacrimi urmărind dialogurile dintre Bobiță și Dorel. Însă e acolo un personaj atât de bine interpretat și de real, primarul Vasile, încât aproape că te aștepți, sunând la primăria din Fierbinți, să-l auzi, pe fundal, apostrofându-și secretara…
Gheorghe Ifrim – sau Gigi, cum îi spun colegii și prietenii -, actorul din spatele primarului Vasile, ne-a dezvăluit de unde-și ia inspirația pentru acest rol și ne-a mărturisit cât de mult îi place că scenariul lui Mimi Brănescu e construit atât de deștept încât, după ce te amuzi de comicul situației, simți înțepăturile care vizează, printre altele, clasa politică. La final, a punctat, din postura de biciclist, plusurile și minusurile Bucureștiului la acest capitol.
Libertatea: Nu cred că-și imaginează cineva Fierbințiul fără primarul Vasile, însă știm că în viața fiecăruia intervine, la un moment dat, un fel de uzură, de oboseală, de “parcă aș vrea să fac și altceva”, cum s-a întâmplat și în cazul lui Mimi Brănescu… Pe tine te-a bătut vreodată gândul să iei o pauză sau îți place în continuare la fel de mult ce faci în “Las Fierbinți”?
Gheorghe Ifrim: Atâta timp cât îmi plac scenariul, regia și echipa, voi merge în continuare cu acest serial până se va încheia într-un mod plăcut. Când va fi acest acest moment, nu știu, dar nu s-a pus niciodată problema să spun sau să simt că nu îmi place să fiu în acest serial, sau să fac o pauză…
Comedie sau dramă, care e pe primul loc în inima ta? Costi Diță ne spunea, la un moment dat, că după atâta comedie în “Las Fierbinți”, simte că n-ar mai putea să joace roluri serioase. Tu ai avut vreodată problema asta, ți-a îngreunat Vasile rolurile dramatice din teatru?
Nu, nu…. Din fericire, am și spectacole în care nu sunt deloc comic! E o luptă cu tine, trebuie să ții cu dinții și să-ți demonstrezi și ție, și publicului că ai o paletă mai largă ca artist. Sigur că lumea, în general, mă știe ca actor de comedie, dar cei care au fost la teatru și m-a văzut și în alte roluri, au fost plăcut surprinși că au văzut și altceva.
“În Las Fierbinți jucăm chiar ce se întâmplă în țara noastră. Sigur, e un pamflet, dar e și multă realitate, că mulți mă opresc și îmi spun că așa e și la părinții lor la țară!”
Echipa serialului are numai actori excelenți: Mirela Oprișor, Anca Dumitra, Ion Ionuț Ciocia, Marius Chivu, Ecaterina Ladin, Mihai Mărgineanu, Gigi Ifrim, Leonid Doni, Costi Diță, Mihai Rait, Cuzin Toma, Mihai Bobonete și Adrian Văncică
De unde te inspiri pentru a-l construi pe Vasile?
Din realitate. Din viața de zi cu zi. Eu sunt o persoană sociabilă și vorbesc cu multă lume, îmi place să intru în vorbă cu oamenii și e o zonă care mi-a plăcut, asta cu țăranii. Nu am prea jucat roluri din acest registru, dar e o zonă care îmi place. Sigur că mi-aș dori și alte roluri pe care să le joc în filme, dar deocamdată, atât s-a putut, merge și așa. Dar îmi place serialul ăsta, că în el suntem români, nu suntem din altă țară. Adică jucăm chiar ce se întâmplă în țara noastră. Sigur, e un pamflet, dar e și multă realitate, că mulți, foarte mulți mă opresc și îmi spun că așa e și la părinții lor la țară! Fiecare sat are un Celentano al lui, un Firicelul lui… Sigur, sunt și oameni mai deosebiți, dar în zonele astea mai sărace, cam așa e.
Gheorghe Ifrim face declarații acide la adresa politicienilor: “Mai pleacă, mai vin, dacă nu sunt ei, sunt alții, se mai sperie între ei, noi nu prea contăm în jocul ăsta”
Colegul Adrian Văncică e foarte pornit pe clasa politică, a fost foarte vehement într-un interviu acordat nouă în decembrie… Tu ești la fel de activ pe zona asta, te implici afectiv, îți spui părerea, ieși la manifestații sau îți menajezi nervii ceva mai mult și îți vezi de viață?
Mă intersează ce se întâmplă cu clasa politică, dar nu fac din asta un eveniment în viața mea. Sunt alții care trebuie să se ocupe de chestia asta. Sigur că lucrurile astea la un moment dat o iau razna, sigur că avem opinii și putem să apărem la televizor, dar deocamdată, mi se pare așa, că e un stat în stat și că de fapt oamenii politici se bat între ei, nu se bat pentru țară. Mai sunt ei la putere, mai pleacă, mai vin, dacă nu sunt ei, sunt alții, se mai sperie între ei, noi nu prea contăm în jocul ăsta. Sigur că poezia pe care a făcut-o Văncică atunci, în decembrie, a fost un mesaj extraordinar și o realitate. Și Mimi Brănescu, în câteva episoade, în noul sezon, dar și în altele, a lovit în politică, în oamenii politici și în sistem, ceea ce este foarte bine, că le mai deschidem ochii. Adică râdem, glumim, dar zicem și lucruri adevărate care au nevoie să fie spuse cum trebuie și unde trebuie.
“Încă sunt stresat când las copiii afară cu bicicleta… I-am mai lăsat, dar crede-mă că stau cu emoții! Și asta, din cauza faptului că nu sunt piste”
Gheorghe Ifrim se deplasează prin București pe două roți
Anul trecut, te plimbai pe bicicletă prin București… Ai rămas fidel celor două roți sau te-ai întors la mașină?
De câte ori vine sezonul pentru bicicletă, merg cu ea, foarte rar aleg mașina. O fac pentru sănătatea mea, nu am timp să merg la sală, dar îmbin plăcutul cu utilul. Și la spectacole merg cu bicicleta, colegii mei știu deja asta. Fac 47 anul acesta și simt nevoia să îmi ajut corpul, să îl mențin într-o stare bună.
Ți se pare Bucureștiul mai prietenos cu bicicliștii sau continuă să fie periculos?
Da, orașul a devenit mai prietenos cu bicicliștii. Sigur, “țăranul” rămâne “țăran” la volan orice ai face, el nu se schimbă, că așa e el, nu e țăran doar cu bicicliștii, e țăran cu oricine. Dar șoferii au început să fie mai atenți. Sigur, te mai ceartă dacă ieși de pe bandă, trebuie să-i explici că banda e ocupată de mașini și trotuarele, la fel, dar, în general, sunt mai atenți. Se simte însă lipsa unor piste adevărate pentru biciclete. Și mi-ar plăcea să traversez orașul pe o pistă. Mă gândesc însă și la copiii mei (are doi băieți – n.r.). Încă sunt stresat când las copiii afară cu bicicleta… I-am mai lăsat, dar crede-mă că stau cu emoții! Și asta, din cauza faptului că nu sunt piste. Nu așa, juma de metru, cum e cea de pe Calea Victoriei. Sigur, e minunată, deși mulți au înjurat-o, dar ar trebui să meargă peste tot, în Drumul Taberei, Ferentari, peste tot. Mă gândeam cum ar fi, dacă ar fi, dar cred că e cam greu…