Gina Pistol a plecat în pelerinaj | Diva a mers pe jos 1.000 de kilometri în 35 de zile

Libertatea: Ce te-a determinat să pleci în pelerinaj pe El Camino de Santiago?

Gina Pistol: Se spune că drumul te cheamă la el. Îmi doream să fac El Camino de câţiva ani, însă abia anul acesta am prins liberă o perioadă atât de lungă.

Ce ştiai despre istoria acestei rute ritualice?

El Camino, drumul Sfântului Iacob sau drumul de sub Calea Lactee, este cel mai vechi drum de pelerinaj din lume. Cu toate că pare a fi un pelerinaj religios destinat catolicilor şi închinat Sfântului Iacob, mii de pelerini care sunt adepţii altor religii decât cea catolică sosesc din toate colţurile lumii, în fiecare an. Drumul a fost declarat itinerar cultural european în 1986, apoi a fost inclus în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO.

Cât timp ai fost plecată?

35 de zile. După ce am terminat de parcurs El Camino, am ales să petrec câteva zile în Portugalia, la Porto şi Lisabona.

Ce a fost cel mai greu? Dar cel mai frumos?

Cel mai greu mi-a fost când a trebuit să merg două zile pe o ploaie rece de munte. Trebuie să mergi mai departe, oricât de greu ţi-ar fi. Cel mai frumos… cel mai frumos a fost drumul, cu tot ceea ce mi-a oferit el.

Cu ce te-ai întors de acolo?

Cu câteva lecţii învăţate. Lecţia nr. 1: mi-a fost greu în primele zile, când mă cocoşa greutatea rucsacului. Am învăţat că n-am nevoie să car multe lucruri (inutile) după mine. Ai nevoie de foarte puţine. Lecţia nr. 2: seara mă dureau gleznele, călcâiele şi fiecare oscior din talpă. Făceam în medie 25 km zilnic (aveam zile când mergeam 22-24 km şi zile de 34-38 km). Lecţia nr. 3: NU EŞTI ÎN COMPETIŢIE CU NIMENI. Fiecare are drumul lui de parcurs. N-am plecat la drum cu gândul să învăţ ceva anume, însă mi-au fost testate rezistenţa fizică, răbdarea, înţelegerea. Pe drumul acesta îţi testezi limitele fizice şi psihice.

Te-a schimbat în vreun fel acest pelerinaj?

Pentru mine drumul acesta a fost cel mai frumos cadou pe care mi-l puteam face. A fost ca un “detox” pentru suflet. Nu m-am întors mai înţeleaptă sau mai “luminată”, însă am avut ocazia să retrăiesc momente din copilărie, mirosuri, senzaţii, am cunoscut oameni faini din toată lumea, am admirat peisaje care mă lăsau fără cuvinte, am fost însoţită de cântecul păsărilor pe tot parcursul drumului. Ce poate fi mai frumos de atât?

Unde ai dormit?

Am dormit în “albergues” municipale sau private. Sunt nişte hosteluri speciale pentru pelerini. Cazarea, adică patul, costă între 5 şi 18 euro. Poţi să dormi alături de 100-150 de persoane sau poţi alege să dormi în camere mai mici. Depinde de loc şi de buget.

Traseul trece prin mai multe oraşe. Ai apucat să vizitezi ceva?

Bineînţeles. Drumul te poartă prin munţi, câmpii, văi, dealuri, prin sate şi prin oraşe. Iar când te duce prin oraşe, te poartă pe lângă catedrale, monumente istorice, castele şi întotdeauna prin partea veche a oraşului.

Câţi kilometri ai făcut în total?

Există mai multe rute. Camino France, cel parcurs de mine, este cel mai popular drum. Are punctul de pornire în Saint-Jean- Pied-de-Port, în Munţii Pirinei, în Franţa, traversează nordul Spaniei prin oraşele Pamplona, Logrono, Burgos şi Leon, cu oprire la Santiago de Compostela. Camino Frances are cam 780 km. Dacă adaugi cât mai mergi prin locurile unde te opreşti, cred că sunt aproape 1.000 km.

Ţi-ai făcut prieteni pe drum?

Am întâlnit foarte mulţi coreeni, care sunt şi cei mai simpatici, americani, canadieni, germani, italieni, francezi, portughezi şi brazilieni. Am cunoscut foarte mulţi oameni de pe toate continentele.

Le-ai recomanda şi altora să plece le El Camino?

O, da! El Camino este un drum care-ţi oferă lecţii de viaţă, este un test al rezistenţei fizice şi psihice, dar şi o călătorie interioară. Pentru mine a fost un drum al regăsirii. Un drum care mi-a amintit de unde vin, de legătura mea cu pământul, de lucrurile simple, dar atât de frumoase. Este un drum pe care-l faci doar tu cu tine.

Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!

Urmărește-ne pe Google News