Libertatea: Unde vă prind sărbătorile anul acesta?
Horia Vîrlan: Crăciunul îl petrec, că în fiecare an, cu familia. Ne place să pregătim în Ajun bradul împreună, să punem masa, să colindăm și să deschidem cadourile, apoi ne îndreptăm către cârnați, caltaboși și sarmale. Revelionul nu este foarte important, copiii noștri îl petrec cu prietenii lor, iar noi plecăm de acasă și îl petrecem anul acesta în Bucovina.
Ce tradiții vă plac cel mai mult din această perioadă?
Horia Vîrlan: Mie îmi plac cel mai mult colindele de Crăciun, dar în ultima vreme nu mai vin colindători, ci doar niște copii care se grăbesc să lege câteva versuri, ca apoi să fugă la altă casă. Îmi place să pregătesc cozonacii, sarmalele și cârnățăria de rigoare și îmi place parfumul acela de scorțișoară și portocale și căldură din familie. În fiecare an pregătesc același meniu de Crăciun: cârnați și caltaboși ușor afumați, sarmale și, poate, ciorbă de purcel cu zeamă de varză. Apoi urmează friptură de curcan cu piure de cartofi și legume verzi, iar la sfârșit, cozonacii și o prăjitură cu gem și mere ori gutui.
Ce vă amintiți din copilărie, cum erau sărbătorile atunci?
Horia Vîrlan: Păi, îmi amintesc colindele – asta se întâmplă la sfârșitul anilor 60 și începutul anilor 70 -, care erau îndelung exersate de cei care le interpretau și care erau, în cazul colindătorilor vârstnici, regizate cu talent. Copiii erau cei care veneau primii, înainte să se lase seara, apoi veneau băieții mai mari, după care soseau vârstnicii, cu colindele lor bătrânești.
Îmi mai amintesc că de Crăciun era mereu zăpadă și frig și tăiatul porcului era un eveniment important, la care participau și vecinii apropiați, deoarece era o regulă ca vecinii să se ajute între ei la treaba această. Ce ne mai băteam noi, copiii, pe șorici, pe urechile și pe coada porcului! Era frumos!
Citește și: