Ileana Șipoteanu continuă acum proiectele începute de regretatul său soț, căruia, spune ea, îi datorează întreaga sa carieră muzicală.
La doi ani de la dispariția lui Dumitru Lupu, artista are planuri mari, pe care ni le-a dezvăluit recent, cu ocazia lansării celor două CD-uri ale trupei Alessis, pe care cântăreața o apreciază foarte mult…
Libertatea: Ce mai face Ileana Șipoteanu acum, în pragul vârstei de 52 de ani?
Ileana Șipoteanu: Sunt foarte activă, inclusiv în mediul online, pentru că-mi place să socializez. Cu spectacolele stăm destul de bine pentru cât suntem noi de promovați și de ascultați în ziua de astăzi. Am pornit un proiect foarte important. Melodiile pentru copii scrise altădată de compozitorul Dumitru Lupu, reactualizate acum într-o orchestrație modernă , refăcute de Alexandru Neș, cel care a rămas în locul lui Dumitru Lupu. Sperăm ca acest proiect să fie dus până la capăt. Sunt, totodată, o mamă mândră de fiica sa…
Ce sfaturi are pentru fiica sa
– Dumitrana îi calcă pe urme tatălui său, s-ar putea spune…
– Dumitrana a terminat masterul, a făcut pe producție de film, e deja angajată în UNATC pe relații internaționale de film. Sunt mândră. Ea și tatăl său au avut o relație specială, nu doar tată-fiică, ci și de prietenie și una profesională foarte bună. Avea niște sfaturi extraordinare pentru ea. Dacă Mitică nu se ocupa de realizarea celor șapte filme cu și pentru copii, pe care le-a făcut de-al lungul timpului, poate Dumitrana nu ar fi îmbrățișat această carieră, pentru că i-ar fi fost teamă. Dar fiind în jurul nostru, în special al lui taică-su, de mic copil, a fost foarte bine…
– Ce ați sfătuit-o să facă și să nu facă în cariera sa?
– Să facă tot ce-i spune inima, să ia din jur doar sfaturile pe care le consideră foarte bune, utile. În special pe cele ale mamei, chiar dacă mama nu se pricepe foarte bine la film. Dar eu îi dau sfaturi în ceea ce privește viața ei. Ea e Scorpion , e puțin mai greu, dar nu imposibil. Ne înțelegem foarte bine, asta e cel mai important.
– Același lucru vă sfătuiau și părinții dumneavoastră?
– Părinții mei au fost deosebiți, dar nu prea aveau timp. La școală însă am avut profesori foarte buni. Suntem generații de artiști care am îmbătrânit frumos datorită educației din școală.
E pe scenă de la 2 ani
– Ați vrut de mică să fiți artistă?
– Nicidecum. Muzica e o alegere pas cu pas. Voiam să mă fac doctoriță, dar eram talentată la actorie. Cântam, dansam, eram foarte activă. Așa a fost să fie. Destinul meu a fost să merg mai departe, să-l întâlnesc pe maestru și să am o carieră în muzica românească. Cred că las ceva în urma noastră.
– Care a fost primul contact cu scena?
– La grădiniță, pe când aveam doar vreo 2 ani, am avut primul contact cu scena. Profesionist însă, înainte de festivalul de la Mamaia, la teatrul din Pitești, unde am fost angajată din 1985.
Ziua sa de naștere, umbrită de o mare durere
– De două ani nu vă mai sărbătoriți ziua de naștere, care se apropie…
– Din păcate, ziua mea de naștere e umbrită de durerea pe care am avut-o în anul 2017, când maestrul ne-a părăsit exact pe 22 iulie. Dar încercăm să facem ceva frumos de dragul lui.
– Aveți în plan vreo vacanță?
– În această vară voi cânta pe Litoral cel puțin o dată pe săptămână, în stațiunea Venus, la grădina Afrodita. Eu cred că încet-încet se fac pași importanți în acest sens, iar spectacolele de altădată vor reveni pe litoralul românesc…
CITEȘTE ȘI: