– De-a lungul carierei tale în televiziune, ai prezentat o sumedenie de emisiuni de divertisment, însă puțini sunt cei care știu că ai debutat la ”meteo”. Îți mai aduci aminte de primul tău ”direct”?
– Am avut emoții colosale – practic, era un vis devenit realitate. La acea vreme, aveam 18 ani și jumătate și nu cred că realizam exact ce mi se întâmplă. Eram ca un copil aflat în fața cadourilor de Crăciun. Am participat la un concurs de Miss, iar în urma acestuia, am câștigat premiul din partea presei. Acesta consta într-o vizită pe platouri de filmare, urma să aflu ce se întâmplă într-un studio TV, iar ulterior, am dat proba pentru postul de prezentator meteo. Am făcut trei luni de dicție, frazare, iar după această perioadă, am apărut în postura de prezentator.
– Ai venit în București când aveai o vârstă destul de fragedă. Cum ți s-a părut orașul?
– M-am îndrăgostit de București încă de la prima vizită. Nu știu ce m-a atras atât de tare, probabil energia, măreția, agitația. Au fost lucruri care m-au atras ca un magnet și peste care nu am putut să trec, tocmai de aceea m-am mutat ulterior în București. Aici m-a dus viața, destinul… Îmi place Capitala foarte mult, deși e foarte agitată.
– Ce au zis ai tăi când i-ai anunțat că pleci de acasă?
– Tata a fost de acord, el m-a susținut întotdeauna. Mama, în schimb, nu prea a fost de acord. Era un pic panicată. Ea ne-a cocoloșit mereu. Tata a fost alături de mine și m-a ajutat să ajung unde sunt astăzi.
– Îți mai aduci aminte ce ai făcut cu primii bani pe care i-ai câștigat în București?
– Țin minte și acum că mi-am cumpărat din primii bani o pereche de sandale de brand, foarte frumoase, pe care le văzusem în vitrina unui magazin. Am așteptat să iau primul salariu și apoi am mers și mi le-am cumpărat.
– Ai avut vreo perioadă dificilă, din punct de vedere financiar, la începutul carierei?
– Din fericire, nu prea am avut astfel de momente grele și asta, pentru că întotdeauna părinții mei au fost acolo și m-au susținut, dar în egală măsură, și eu am fost extrem de chibzuită și știu întotdeauna să mă întind exact cât îmi este plapuma. Nu mi-a fost niciodată rușine să le cer ajutorul părinților, tocmai pentru că așa m-au învățat ei: mi-au spus să le cer ajutorul lor, nu altcuiva.
– Te-a transformat ”Bravo, ai stil” în stilistul familiei?
– Da, am început să fac asta, iar familia mea are încredere în gusturile mele vestimentare. Nu neapărat în fiecare zi se întâmplă asta, dar când mergem la shopping eu sunt cea care alege lucrurile pe care le cumpără soțul meu. Bineînțeles, cu acordul lui. Însă când sunt evenimente importante la care participăm, întotdeauna eu am grijă de ținuta lui Andrei. Și de vestimentația lui Zian tot eu mă ocup.
– Viața de mamă te-a schimbat mult?
– Înainte, aveam o satisfacție uriașă în momentul în care eram implicată într-un proiect TV, existau tot felul de bucurii. De la nașterea lui Zian, de când am propria mea familie, Zian reprezintă fericirea supremă pentru mine și soțul meu. Nu concepem viața fără el. A devenit centrul Universului nostru.
– Zian are 3 anișori. A ajuns în perioada aceea când pune o sută de întrebări pe minut?
– Deocamdată, nu. Acum suntem la momentul întrebării: ”Ce este asta?” Îmi place să stau de vorbă cu el, să îi explic, îl tratez de multe ori ca pe un om mare și cred că este bine că fac asta.
Vacanțe în doi și cine romantice
– Cum decurge relația dintre tine și Andrei, ca soț și soție, de când ați devenit părinți? Știi să te împarți astfel încât Andrei să nu se simtă neglijat?
– De-a lungul timpului, am știut să manageriez situația astfel încât și copilul, dar și soțul să fie pe primul loc în viața mea. Tocmai de aceea, avem parte de vacanțe doar pentru noi doi, eu și Andrei, avem seri când ieșim în oraș fără copil etc. Timpul cu copilul nostru este timpul cu copilul. Așa că nu a fost nevoie să schimbăm ceva sau să ne reîndrăgostim. Noi suntem veșnic îndrăgostiți. În perioada izolării resimțeam acea neliniște, ca toată lumea, dar am profitat de acea perioadă ca să petrecem mult timp împreună.
– Multe femei fug de ideea de a sta cu socrii sau chiar și cu părinții. Cum e pentru voi să-i aveți pe părinții lui Andrei la câteva case distanță și pe mama ta în aceeași casă? Mai puteți să aveți și voi discuții mai aprinse, ca orice familie normală, sănătoasă?
– Noi nu avem discuții aprinse, la noi, discuțiile sunt normale, ne expunem punctul de vedere, pentru ca la final să ajungem la un numitor comun. Este important să spună fiecare ce simte și ce gândește.