Pe blogul său, Cabral a început cu locul trei în top, ocupat de transpiraţia urât mirositoare de la subraţ. „Pe locul 3, dragă domnule şi dragă doamnă, se află dihorul nespălat, iepurele mort, putregaiul organic purtat cu ei de mulţi dintre concetăţenii noştri, zilnic, la subraţ. Împuţenia axilei, căci despre dânsa este vorba, este întâlnită de cele mai multe ori în momente în care nasul tău este forţat de situaţia din teren să se apropie la nivel intim de ground zero al împuţeniei carnale. În lift, în mijloace de transport în comun, la cozi. Treaba cu adevărat sadică este că orice ai face, oricum ai face, oricât de mult ţi-ai ţine respiraţia şi-ai întoarce capul… şarpele împuţeniei ţi se va înfige cu putere în nas, îţi va crepona nările şi-ţi va invada plămânii cu dulceagul şi scârbosul abur al subţiuţei decedate. N-ai scăpare! Dihorul mort de la axilă, printre altele, este semnul întoarcerii la natură, este stigmatul – dacă vreţi – unei vieţi complet bio, fără pic de chimicale, o viaţă în care oamenii care o adoptă trăiesc liberi de constrângerile oraşului. Şi put. Groaznic.”
„Argintul” este ocupat de expectoraţiile lăsate dovadă a mârlăniei de înalt nivel de fel şi fel de indivizi care au lipsit cel puţin şapte ani de acasă. „Pe locul 2, doamnelor şi domnilor, se află binecunoscuta şi foarte-întâlnita, cleioasa şi verzui-gălbuia… FLEGMA. Ea este întâlnită zilnic, slobozită de pe geamul taximetristului care tocmai ţi-a luat faţa la stop, proiectată de gâtul trecătorului cu care te intersectezi sau întinsă la picioarele tale în scara blocului de către vecinul de la 3. Flegma este semnul non-conformismului, al libertăţii intelectuale, al distincţiei şi al conştienţei propriei puteri. Flegma, prin însăşi slobozirea ei, este blazonul superiorităţii faţă de ceilalţi şi de părerile lor, păreri care nu merită nimic mai mult decât… o flegmă.”
Primul loc în ineditul clasament pe care l-a făcut Cabral este ocupat de „aruncătorul de muci”. „Ştiţi cum vine: poziţia corpului este puţin aplecată spre faţă, şi în timp ce o mână se îndreaptă spre nas, cealaltă este dusă atent la spate, că nu ştii niciodată unde sare nacazul. Mâna de la nas se aranjează astfel: degetul mare apasă tare o nară, celelalte degete sunt ridicate în sus, ca într-un salut dement. Se strânge curul (atenţie mai ales cei cu hemoroizi), se încordează stomacul, se trage scurt şi energic o gură mare de aer şi… şi-acum vine poezia… waaaait for it… se scoate cu maximă putere jetul de aer prin nara rămasă liberă, jet de aer care transformă în proiectil cu rază mare şi foarte mare de împrăştiere mucii care-şi făceau veacul în nara aia. Evident că este o operaţiune messy, aşa că acum la nas atârnă nişte urme elocvente ale violenţei aeriene de mai devreme. Aşa că degetele până acum ridicate în aer se strâng pe nas şi-l storc – printr-o mişcare lungă, dar puternică, fermă – de restul de… chestii. Şi-acum vine partea de încheiere, spectaculoasă precum şi periculoasă pentru orice trecător… waaaait for it… mâna care-a cules mucii este biciuita în aer, şi ce se lipise prin stoarcerea nasului de degete este acum eliberat înspre univers. Şi dacă tu, din nefericirea cruntă a legilor lui Murphy, dacă te nimereşti în universul ăla… bafta ta.”
Citeşte şi: PROBLEME ÎN PARADIS? Cabral a apelat la Andreea Esca pentru împăcarea cu soţia sa | VIDEO
Cabral, sexy, feminin şi fotogenic | FOTO