A devenit femeie de afaceri, a învățat limba română, a educat gusturi în propria-i sufragerie și mai nou, educă talente. Haideți să aflăm cum i-a fost drumul până aici, ce mâncăruri îi plac, dar și ce părere are despre țara de adopție și despre români, într-un interviu exclusiv pentru Unica.ro.
Ești una dintre cele mai cunoscute femei din domeniul gastronomiei la ora actuală, în România. Cum ai ajuns în țara noastră? Povestește-ne puțin drumul tău până aici, de la viața din Bahamas, apoi Italia și mutarea în Buftea.
Părinții mei s-au mutat în România și lucrau în București. În 1999, am deschis restaurantul din Buftea, împreună cu părinții mei (tatăl ei lucra în România ca șef de cazino, iar mama a ajutat-o la creșterea fiului ei, Francesco, pe atunci în vârstă de 3 ani, n.r.). A fost un drum ușor delicat, a fost nevoie să învăț limba și obiceiurile. Dar a fost un drum frumos.
Așa cum spuneai, în 1999, ai deschis un mic restaurant în sufrageria casei din Buftea. Cum ți-a venit ideea, mai ales că era ceva inedit pentru un public nu foarte obișnuit să mănânce la restaurant?
Ideea mi-a venit după ce am constatat că este destul de dificil să găsești un spațiu optim în București pentru un restaurant. A fost oarecum o alegere firească, spațiile din București nefiind pregătite, fără investiții foarte costisitoare, pentru un business culinar.
Ți-a fost greu, la început, să te pui pe picioare departe de Italia natală?
Nu a fost greu. Am facut exact ce mi-a plăcut. Pasiunea pentru domeniul culinar este mare și am depășit orice obstacol, fără probleme.
Continuarea pe unica.ro