ComenteazăDupă incidentul din toamna anului trecut, Naidin a fost internat cu politrumatisme și operat câteva zile mai târziu. Conștient de partea amuzantă, Naidin încă se luptă cu urmările accidentului și există șanse să fie operat din nou, căci, continuând să cânte în pofida indicațiilor medicilor, oasele la mâna dreaptă s-au sudat greșit.
“Puțini își imaginează cât de greu este să tai o felie de pâine cu o singură mână. Puteți încerca și o să vedeți că e aproape imposibil. Nici un ou nu poți să decojești”, spune violoncelistul Adrian Naidin, aflat încă în convalescență, după ce la finalul anului trecut a sărit pe geam în cursul unei operațiuni a poliției antidrog.
Oasele i s-au sudat greșit
Deși recuperarea este dificilă, cu multe ore pe zi de exerciții medicale, Naidin a programat un concert-eveniment, care va avea loc luni, 6 martie. Nu-l sperie efortul, mai ales că, la finalul anului trecut, și-a forțat limitele, cu două concerte susținute în aceeași zi pe scena Teatrului Național din București. Nu era complet refăcut, așa că efortul l-a costat. A făcut un calus, adică oasele i s-au sudat defectuos, însă, spune el, mai rău ar fi fost să trăiască fără muzică.
“Nu am putut cânta vreme de trei luni. Pentru mine, muzica înseamnă aproape totul. Existența mea ține de ea. A fost o uriașă tensiune. Era să cedez de câteva ori, dar nu mă mai puteam arunca o dată de la etaj. Sărisem deja (râde). Desigur, în spatele acestor frământări sufletești au fost o mulțime de povești prozaice. În primul rând, a fost foarte greu să mă ridic din pat. Mâna mea dreaptă a stat nemișcată, imobilizată în ghips multă vreme, răstimp în care orice studiu sau repetiție erau total excluse. Vreme de trei luni nu am cântat deloc. Desigur, în acest răstimp a fost greu să învăț să fac totul cu o singură mână și aceea să fie stânga”, spune Naidin.
Cât despre incidentul cu poliția, petrecut anul trecut, la sfârșitul lunii septembrie, deocamdată nimeni nu a mai spus nimic. E multă tăcere, spune violoncelistul. Aproape ca o poezie. “Să zicem că în felul acesta am devenit ceva mai cunoscut, deși într-un mod nedrept, pentru că nu aș fi vrut să fiu cunoscut prin acest accident, ci prin muzica mea. Da, sunt unii care mă recunosc mai ales în funcție de acest incident. Mulți mă recunosc pe stradă, dar îmi vorbesc frumos, cu multă căldură, îmi urează sănătate. Mă amuză puțin supranumele ăsta, ”violoncelistul care a sărit pe geam”, uneori râd. Oamenii nu o spun cu răutate. Mai degrabă cu simpatie. Taximetriștii mă salutau toți în perioada aia și îmi spuneau că sunt alături de mine. La fel și florăresele”, spune artistul.
Premieră mondială
Pe 6 martie, la Cluj (Casa de Cultură a Studenților) artistul va prezenta un proiect în premieră mondială, violoncel și tobe, o combinație care s-a dovedit excelentă, deși nimeni nu a făcut până acum un astfel de test. “E o mare bucurie și o mare emoție. Merg acasă. Sunt iar acasă. Clujul este orașul în care am plâns și am râs pentru prima dată, în care m-am îndrăgostit pentru prima dată, orașul în care mama lasă lumina aprinsă la fereastra din bucătărie, ca să o văd de la depărtare și să știu că sunt așteptat”, spune Adrian Naidin.