- Scurtmetrajul Cadoul de Crăciun a strâns peste 50 de premii, printre care cel al Academiei Europene de Film, dar și marele premiu al competiției internaționale Clermont-Ferrand FF, cel mai important festival de scurtmetraje din lume.
- Producția, cu Ioana Flora şi Adrian Văncică în rolurile principale, se află pe lista celor 10 scurtmetraje din care vor fi alese ultimele 5 care se vor lupta pentru Oscar la această categorie. Nominalizările sunt anunțate mâine.
- „Am ceva emoții”, ne-a mărturisit regizorul Bogdan Mureşanu în aşteptarea nominalizărilor, dar aceste emoții „sunt mai curând urmarea unor presiuni din exterior”.
– “Cadoul de Crăciun” v-a adus până acum peste 50 de premii la festivalurile de profil, iar acum ar putea ajunge în cursa pentru un Oscar, un nivel la care nu a mai ajuns nicio producție românească. Cu ce sentimente așteptați nominalizările de luni?
– Permiteți-mi să vă contrazic. Cinematografia românească a atins până acum, grație unor regizori minunați, niște cote ale performanței artistice cunoscute în toată lumea. “Cadoul de Crăciun” este în siajul acestor performanțe. Abia acum, poate și publicul românesc va începe să descopere și să iubească ce s-a făcut în toți acești ani. Odată ce va descoperi filmele noului val și al vechiului val, îi va adora, cum fac și eu, pe Lucian Pintilie, Mircea Daneliuc, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Radu Jude, Călin Netzer.
Iar în privința nominalizarilor, poate nu vă vine să credeți, am ceva emoții, dar ele mai curând sunt urmarea unor presiuni din exterior.
Se pare că Oscarul este foarte important pentru compatrioții mei. Mai important decât să aibă o țară normală, funcțională, în care nu iau foc pacienți în sălile de operație, de pildă.
– Dacă se va afla “Cadoul de Crăciun” pe listă, veți pleca spre L.A. cu întreaga echipă? Adrian Văncică ne-a declarat, mai în glumă, mai în serios: “Poate pe 9 februarie sunt în Los Angeles la Oscaruri”…
-Plecarea echipei spre Los Angeles depinde de susținerea Ministerului Culturii ori a CNC-ului, sprijin inexistent până acum în povestea noastră, iar dacă nu, de ajutorul prietenilor și de finanțele lor personale. La European Film Awards, de exemplu, am mers pe cont propriu.
Sunt în faza de uimire şi de acceptare a vârtejului nebunesc care mi-a răsturnat viața.
– Am citit într-un interviu acordat de dv. că vreți să rămâneți “lucid și sincer” după succesul cu “Cadoul de Crăciun”… V-ați surprins luat de val în vreun moment, când ați văzut ce succes are?
– Pe cine nu ar surprinde un asemenea parcurs? Culmea este că te poți obișnui cu orice, de la un moment dat încolo. Și procesul ăsta are și el mai multe etape. Una dintre ele este să crezi că ești cu totul și cu totul special. Am trecut, sper, și de asta. Acum sunt în faza de uimire continuă, dar și de acceptare senină a vârtejului nebunesc care mi-a răsturnat viață pe toate axele.
– În țară s-a aflat cu destul de mare întârziere de succesul imens al scurtmetrajului dv., filmul adunase deja zeci de premii. De ce credeți că s-a întâmplat asta?
– În țară s-a aflat cu întârziere pentru că o parte a acestei țări trăiește încă în Evul Mediu cultural. Cred că nici acum pe site-ul Ministerului Culturii (da, s-a schimbat echipa, dar IT-istul o fi rămas același) n-a apărut vreo știre despre participarea României pe lista de zece filme cu potențial de nominalizare la premiile Oscar.
Acea țară medievală e în mare parte pe teritoriul instituțiilor care se ocupă de cultura acestei țări, inclusiv de cinematografia ei. Cum este atât de greu să faci un film în această țară, încât e un miracol când iese bine, mă gândesc că mai curând Patriarhia ar trebui să administreze și acest domeniu.
– Cum s-a născut acest “Cadou de Crăciun”? Dintr-un boom de inspirație sau a stat ceva la dospit? Este oglinda primului scenariu sau a trecut prin transformări până să ajungă la această formă?
– Nu cred în boom de inspirație. O spune un om care a trăit mai toată viață lui din vânzarea și fabricarea unor idei, fie că erau din advertising, fie că erau din film. Cred în sacrificiu. Cred că trebuie să te doară ficatul când extragi o poveste din tine și să te împuțineze acest lucru.
– Face parte, înțeleg, dintr-un proiect care include trei scurtmetraje. În ce stadiu sunteți cu celelalte două?
– Anul acesta le filmez. După ce se termină nebunia asta cu Oscarul, aș vrea să revin la ele.
– Spuneați că l-ați avut clar în minte pe Adrian Văncică pentru rolul tatălui din “Cadoul de Crăciun”, deși ați mai chemat la probe alți actori… De ce el, în ce l-ați văzut de v-a fost atât de clar că el este cel mai potrivit? Vă întreb pentru că, de opt ani aproape, românii îl văd făcând comedie, în “Las Fierbinți”, și nu știu câți și l-ar fi imaginat atât de bun într-o dramă…
– Nu cred că am spus că l-am avut clar pe Adrian în minte. Nu am avut nici un actor în minte când l-am scris. Mai târziu, când căutam actorii, un prieten mi-a recomandat un film de scurtmetraj regizat de Mihai Sofronea (n.r. – este vorba despre “Aşteptând zorile”, desemnat cel mai bun scurtmetraj la Festivalul de film de la Cottbus, Germania, în 2011), în care Adrian Văncică avea un rol de substanță dramatică. Mi-am zis că trebuie să fie un actor tare inteligent să poată să reușească așa ceva. Nu m-am înșelat deloc. Pe deasupra, mai este și un om foarte serios. Amândoi suntem Lei, iar asta a făcut și să ne obișnuim repede cu premiile.
A cerut ajutorul Ministerului Culturii pentru plecarea la Oscar, dacă filmul va fi nominalizat: „Nici măcar un reply de bun simț”
– Autoritățile din domeniu au dat vreun semn de când au început să se adune premiile, și-au arătat în vreun fel susținerea, și-au oferit ajutorul în cazul deplasărilor la festivalurile internaționale ori măcar pentru deplasarea în SUA, dacă va intra filmul în cursa pentru Oscar?
– Ezit să răspund înfățișându-vă tot adevărul nemachiat într-un fel ori într-altul. Să o fac? Să nu o fac? De ce ezit? Pentru că noi știm toți, până și cei care lucrează în sistem, cât de disfuncțional este. Până la urmă, îi deplâng pe cei care ar fi putut face ceva să sprijine acest film, dar nu au făcut-o.
Așadar, adevărul adamic este că filmul ăsta trebuie să aibă un destin extraordinar, de vreme ce a răzbit la lumină. Încă din faza de producție, banii foarte puțini cu care ne-a sprijinit Centrul Național al Cinematografiei au întârziat câteva luni, în vreme ce noi ne aflam în plină producție. Se pare că nimerisem într-un conflict între Ministerul Culturii și CNC-ul nostru. Iar situația am rezolvat-o doar cu niște avocați.
Mai departe, pe parcusul turneului prin lume – filmul fiiind selecționat în peste 70 de festivaluri, dintre care 45 l-au și premiat -, nu am beneficiat de nici un alt sprijin decât prezența în trei festivaluri, care s-ar acorda oricărui alt film prin lege.
Iar dacă întrebarea dumneavoastră are în vedere vreun sprijin de la CNC ori de Ministerul Culturii pentru promovarea în Statele Unite, după anunțul prezenței pe lista scurtă de zece, răspunsul este NU. Nici măcar un reply de bun simț la e-mailul prin care am cerut ajutorul după anunțul făcut de Academia Americană.
Am reușit să fim prezenți în presa americană cu ajutorul unor prieteni ai filmului nostru.
Dacă luni, România va avea un film, pentru prima oară în istoria ei cinematografică, pe lista de cinci, acest lucru se va datora acestora și în nici un caz celor îndrituiți să o facă în instituțiile statului român.
Sunt supărat pe cineva din aceste instituții? Nu. Cred că au ratat prostește asocierea cu o poveste de succes. Cred eu că cineva anume de la CNC ori din Ministerul Culturii (care nici până azi n-a răspuns cererii de sprijin) este vinovat? Nici vorbă, argumentele mele nu sunt ad hominem. De altfel, sunt oameni în CNC care au ajutat cum au putut filmul. Instituția în sine nu a făcut însă nimic să-l ajute.
Ce este de făcut, atunci? Este obligatorie o politică națională coerentă în domeniul cultural. La urmă urmei, aici se întâmplă de ceva vreme “miracolele” de care vorbeam. Aici, și nu la Catedrala Mântuirii Neamului ori sub îngerașii strălucitori de pe Magheru.
Am cerut CNC-ului și Ministerului Culturii și Ministerului Afacerilor Externe să își ajute țara să se prezinte bine în acest sistem american. N-a mers!
Așa încât acum cer ajutorul presei, mai ales că am fost și eu odinioară jurnalist! Haideți să lansăm o dezbatere culturală, până nu devenim toți analfabeți!
Nominalizările la premiile Oscar urmează să fie anunțate, luni, începând cu ora 15.30 – ora României.