Interviu cu Radu Muntean despre „Întregalde”, filmul cu care merge la Cannes: „E un subiect la care mă gândesc de 10 ani”

După ce a vorbit în filmele precedente despre Revoluția din Decembrie, maturizare, adulter, lipsa de curaj din societatea civilă sau relația copii-părinți, în al șaptelea lungmetraj de ficțiune realizat din 2002 încoace, „Întregalde”, Radu Muntean e preocupat acum de limitele altruismului.

Filmul urmărește trei prieteni aflați într-o excursie umanitară, iarna, cu un jeep, pe drumurile de munte neasfaltate ale satului Întregalde, județul Alba, unde întâlnesc un bătrân singur pe care încearcă să-l ajute să ajungă la gaterul unde pretinde că lucrează. Când mașina lor rămâne blocată într-un șanț în pădure, gaterul se dovedește abandonat, iar ei sunt nevoiți să petreacă noaptea împreună cu bătrânul senil, lucru care îi face să-și reconsidere ideile despre empatie și generozitate.

Libertatea: – Ultima oară ai fost la Cannes în 2015, când „Un etaj mai jos” a avut o primire foarte elogioasă în secțiunea Un Certain Regard, a doua secțiune competitivă din Selecția Oficială. Ești dezamăgit că nu ai urcat cu „Întregalde” în Competiție (secțiunea Quinzane este o selecție paralelă a competiției, care nu face parte propriu-zis din Festival, n.red.)?
Radu Muntean: – Știu că anul ăsta strategia comitetului de selecție de la Cannes a fost să aleagă pentru un Un Certain Regard filme ale regizorilor care se află fie la debut, fie la al doilea film. Deci nu mă calificam oricum. Ca să nu fiu totuși ipocrit, sigur că poate ar fi fost mai bine pentru film să fie în Competiție, dar înțeleg că a fost înghesuială mare, pentru că s-au adunat doi ani de producție. Am fost până la final în cărți pentru Competiție, dar până la urmă am primit invitație de la trei festivaluri cu același profil: focus pe autor.

Recomandări

Rezultate prezidenţiale Republica Moldova – Turul doi: S-au închis secțiile de votare

„Un subiect la care mă gândesc de aproape 10 ani”

– Revii în Quinzaine des Réalisateurs a doua oară, după „Boogie”, selecționat în 2008. Țin minte sesiunea de întrebări și răspunsuri de după proiecție, de la Noga Hilton, când spuneai: „Filmul vorbeşte despre ultima noapte de tinereţe înainte de a intra într-o nouă etapă de viaţă”. Toate filmele tale sunt într-un fel autobiografice, deoarece se referă la ce te preocupă în momentul în care le faci. Ce poți să ne spui despre „Întregalde”, ce preocupări ale tale reflectă?
– Sigur că în filmele pe care le-am făcut am vorbit despre teme care mă preocupau la momentele respective, dar n-aș merge până acolo încât să spun că au fost filme autobiografice. În cazul ultimului film, e un subiect la care mă gândesc de aproape 10 ani, am fost în prima prospecție în 2012, chiar în localitatea Întregalde, ca parte dintr-o expediție umanitară de Crăciun. Dacă vrei, ca majoritatea filmelor mele și acesta pornește de la o dilemă morală: care sunt limitele altruismului atunci când se pune problema propriei supraviețuiri.

– În comunicatul de presă dat de Voodoo Films (agentul de vânzări al filmului), spui că „Întregalde” e filmul tău „cu cea mai multă acțiune, în sensul clasic și fizic al cuvântului”. O definiție care intrigă un pic, filmele tale nu sunt oricum descriptive. La ce te refereai?
– De data asta ne-am propus ca acțiunea să conducă scenariul, mai puțin sondarea psihologică sau biografică a personajelor. Filmul are un anumit tip de tensiune primară, legată de supraviețuirea acestui grup de orășeni umanitari (foto), care se găsesc în situații pe care nu sunt obișnuiți să le gestioneze.

Recomandări

Cifrele din spatele alegerilor pentru desemnarea noului președinte al României: peste 22 de milioane de buletine tipărite și o sută de mii de ștampile

Izolați două luni la filmări

– Ați filmat în noiembrie-decembrie 2020. A influențat pandemia scenariul ori producția?
– Am început să repetăm în octombrie anul trecut, am filmat în noiembrie și un pic din decembrie, deci în plin val doi sau trei (nici nu mai știu). Oricum, filmând într-o zonă izolată, că așa era brief-ul de locații, am fost, la rândul nostru, izolați, deci cumva feriți de restul lumii. Pentru aproape două luni n-a existat pandemie, iar filmarea a fost ocupația ideală pentru timpurile alea.

Evident, ne-am testat cu toții înainte de filmare și am testat pe absolut toată lumea care a venit pe parcurs, dar n-am avut niciun incident. Deci nu, nu mi se pare că pandemia a influențat filmul în nici un fel. Am avut noroc. După cum am avut noroc cu toate – de la vremea care s-a dat după cum ne-a convenit, până la descoperirea actorului perfect pentru rolul bătrânului senil din film, unul din rolurile principale. Domnul Luca Sabin, 78 de ani, fost lucrător cu drujba, precum personajul nostru, a fost extraordinar. Va fi o revelație în film.

Recomandări

Regele Felipe și regina Letizia, sub o ploaie de noroi și obiecte aruncate de mulțimea furioasă, lângă Valencia: „Asasinilor! Asasinilor!”

– Ce a presupus filmarea foarte fizică, cum spui, din județul Alba?
– Au fost momente foarte dificile la filmare, legate de logistica pe drumuri impracticabile, de iluminarea unor porțiuni mari de pădure sau de gestionarea micilor cascadorii cu mașina de teren, prin noroaie sau direct într-un pârâu din pădure. Ce să zic, nu ne-am făcut viața ușoară în prospecție, dar cred că asta nu e, până la urmă, decât în avantajul filmului.

– E prima data de la „Hârtia va fi albastră” (2006) când nu ai lucrat cu directorul de imagine Tudor Lucaciu, deși lucrezi de la al doilea film cu aceiași oameni în echipă. Ce s-a întâmplat?
– Am filmat șase filme cu Tudor Lucaciu și n-aș fi făcut-o dacă nu aș fi simțit că e în interesul amândurora și, mai ales, al filmelor. Dar, cum și cele mai fericite căsnicii se pot eroda, așa s-a întâmplat și cu relația noastră profesională. În rest, nimic spectaculos, nimic de dat în ziare de scandal. Am rămas prieteni.

„Merg relaxat la Cannes”

– Ce așteptări ai de la Cannes? Crezi că pandemia va face festivalul mai puțin agreabil?
– La Cannes merg relaxat. Quinzaine des Réalisateurs nu e o secțiune competitivă, deci ce mă interesează cel mai tare e să ajut filmul să fie remarcat. O să am probabil de dat interviuri și de luat decizii legate de potențiali distribuitori. Sper că vom fi cât mai mulți din echipă acolo.

Îți spun sincer că mi-e dor de colegi și aș vrea să ne putem întâlni mai des, pentru că pentru două luni ne-am simțit minunat împreună. Parcă niciodată n-am fost așa de apropiat de echipă și n-am avut sentimentul că filmul e aproape la fel de important pentru ei, ca și pentru mine.

Radu Muntean, regizor

Și dacă să zicem că era de așteptat pentru oamenii din echipa cu care lucrez de aproape 20 de ani, am fost încântat de legătura cu cei trei actori principali – Maria Popistașu, Ilona Brezoianu și Alex Bogdan, și cu operatorul Tudor Panduru. S-a creat între noi o conexiune care sper că se va vedea în film.

– Dacă tot revii în Quinzaine, cum apreciezi că ai evoluat de la „Boogie” și până la „Întregalde”? E vreun subiect pe care ai fi vrut să îl faci și nu l-ai făcut? Vreun film pe care azi l-ai face altfel?
– Cred că filmele au un timp al lor, sunt interesante tocmai pentru că înregistrează căutările autorului (sau autorilor) legate de un anume subiect, la un anumit moment. Cu toții ne schimbăm, eu nu fac excepție, așa că foarte probabil aș face un pic altfel filmele, dacă aș avea posibilitatea să le revizitez – dar nu mi se pare foarte relevant.

Ele vorbesc despre mine, cel din momentul respectiv și asta mi se pare cel mai important. Sigur că sunt secvențe mai reușite sau mai puțin reușite (cinematografic vorbind), decizii care puteau fi diferite, dar am ars suficienți neuroni pe platourile de filmare încât să nu regret filmele pe care le-am făcut. M-am luptat până când au ajuns să reprezinte, într-o proporție mare, viziunea mea inițială, iar asta contează cel mai mult.

– Dat fiind că „Întregalde” e deja al șaselea lungmetraj pe care l-ai scris împreună cu Alex Baciu și Răzvan Rădulescu și că sunteți din aceeași generație, poți spune că ce te preocupă pe tine într-un anumit moment îi preocupă și pe ei – Revoluția, pragul de 30 de ani, adulterul, copiii etc., subiecte exploatate în filmele precedente?
– Pe lângă că facem parte din aceeași generație (cât de cât, că Alex e ceva mai mic), suntem și foarte buni prieteni, așa că pe undeva e normal să ne preocupe aceleași teme. Până acum, amândoi au rezonat cu subiectele pe care le-am propus – ceea ce, sigur, nu înseamnă că totul merge uns atunci când scriem un scenariu. Se mai întâmplă să ne găsim pe poziții diferite, dar negocierile și discuțiile fac farmecul scrisului în trei.

Anul de pandemie, între publicitate și film

– Când pregăteam acest interviu, mi-ai spus că ești în prospecții. Ce fel de prospecții? Doar nu pregătești deja un nou film?
– Azi am fost în prospecții pentru un spot publicitar. Deocamdată nu am început să lucrez la un nou proiect. E momentul să mă ocup de promovarea lui „Întregalde”. Avem premiera de la Cannes, poate mergem și la TIFF, apoi – probabil imediat, lansarea națională.

– Timpul și energia ta se împart între cinema și publicitate, la paritate (cum ai zis acum câțiva ani). Cum ți-a influențat pandemia munca, dat fiind că publicitatea a scăzut, iar industria cinematografică a fost și ea afectată?
– Cred că per total am fost un om norocos anul trecut. Am petrecut un lockdown memorabil împreună cu familia, am reușit să ne ținem departe de boală și am lucrat destul de mult în publicitate, cu singurele luni de pauză în care am filmat filmul. Deci nu prea am simțit scăderea de care zici, deși nu mă îndoiesc că s-a simțit, în general, mai ales pentru cei care lucrează în zona de film service, de prestări servicii cinematografice, a fost un an cumplit. Nu s-au făcut filme, nu s-a aprobat legea aia cu tax incentives (stimulente fiscale, n.red.) și oamenii au cam șomat.

Guvernanții puteau face mai mult pentru industria de film

– Cum apreciezi că au gestionat guvernanții efectele pandemiei asupra industriei de film?
– Bănuiesc că, una peste alta, guvernanții puteau face mai mult, mai ales legat de clarificarea legislației sau de eventualele măsuri de încurajare și resuscitare a sectorului cultural. Cei care trăiesc din artă au fost foarte afectați, dar protestele lor nu au avut suficientă forță și vizibilitate pentru că au existat priorități mult mai evidente.

Când e o situație-limită și se blochează spitalele, nu se mai gândește nimeni la teatru sau la film. Cât anume se putea face dacă exista mai multă organizare și disponibilitate la nivel decizional, chiar în ciuda constrângerilor, rămâne de văzut la rece, poate peste câteva luni, când totul se va mai liniști.

Cine este Radu Muntean

Radu Muntean a absolvit Academia Română de Teatru și Film – Regie de Film în 1994. A debutat în lungmetraj cu filmul „Furia” (2002), distins cu premiul Uniunii Cineaştilor din România pentru cel mai bun film de debut. În 2006, „Hârtia va fi albastră” a avut premiera mondială în cadrul competiţiei internaţionale de la Locarno, unde regizorul s-a întors în 2018 cu filmul „Alice T.”. „Marți, după Crăciun” (2010) şi „Un etaj mai jos” (2015) au fost ambele prezentate în secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes. Radu Muntean a participat la Festivalul de Film de la Cannes și ca membru al juriului Cinefondation & Courts Metrages.

Filmul „Întregalde” este produs de Multi Media Est cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei.

Foto: EPA

Urmărește-ne pe Google News