Interviu cu tenorul grec Mario Frangoulis. Se declară fascinat de români, îl are idol pe Charlie Chaplin și-o iubește pe Angela Gheorghiu

Are 52 de ani și e considerat fabulos, cu un registru vocal impresionant și o tehnică excelentă.

Are 19 albume scoase și peste 7 milioane de copii vândute în întreaga lume.

A împărțit scena cu monștri sacri precum Placido Domingo, José Carreras, Lara Fabian sau Angela Gheorghiu. În plus, a cântat cu cele mai bune orchestre ale lumii.

”Deja simt că îi iubesc pe români”

– Domnule Frangoulis, o să vă întreb direct despre legăturile cu România. Cum ați cunoscut-o pe Angela Gheorghiu cu care ați colaborat?
–  Eugen Kohn ne-a făcut cunoștință, un dirijor fantastic care a însoțit-o pe Angela în nenumărate spectacole. A însemnat foarte mult pentru mine că am putut să o aducem pe Angela Gheorghiu alături de Eugen în Grecia pentru spectacolul din centrul Atenei, în Odeonul lui Herodes Atticus. Angela e o soprană extraordinară, pe care o iubesc. E renumită în întreaga lume, nu trebuie să explicăm cine este. Am interpretat împreună duete și solouri din lumea operei, dar și din cea a musicalurilor.

Tenorul grec Mario Frangoulis și soprana Angela Gheorghiu

– Când ați acceptat spectacolul de la București, ați dat search pe Google să aflați mai multe despre noi?
– Voi fi sincer, nu e nevoie să cauți pe Google informații despre România. După ce afli despre Angela Gheorghiu și apuci să o și cunoști, să îi vezi personalitatea caldă și grozavă, practic, ai deja o bază mare de cunoștințe despre țara sa de proveniență. Pentru mine, ea reprezintă țara în sine! Este prima mea vizită în București, mă bucur foarte mult pentru că invitată specială va fi Cellia Costea, o soprană extraordinară. Deja simt că îi iubesc pe români.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

”Charlie Chaplin a fost idolul meu”

– Dar nu știți ceva aparte despre București? Despre România?
– Știu lucrurile generale. Dar, pentru mine, nu asta semnifică românii. Ca să apuci să îți faci o impresie despre aceștia, trebuie să vizitezi țara, capitala, să te întâlnești cu oamenii de acolo și să vezi ce emoții sau sentimente îți provoacă. Deja simt că voi iubi Bucureștiul din ce am văzut pe internet și din ce mi-au povestit prietenii care vin din România.

– Muzica ce reprezintă pentru dumneavoastră?
– Viața în sine. Este tot ceea ce mi-am dorit și ce am iubit de când eram copil. Mi-am dorit foarte mult să fac parte din această lume. Pe scenă mă simt cel mai fericit, dar și foarte vulnerabil în același timp. Este o modalitate extraordinară de a te exprima.

Tenorul grec Mario Frangoulis

– Ați avut vreun idol în copilărie?
– Charlie Chaplin! Filmele lui mute mi s-au părut foarte amuzante. A fost unul dintre cei mai mari regizori ai vremurilor sale. O minunată ființă umană, eroul tuturor eroilor.

– Care e cel mai important moment pe care l-ați trăit pe scenă?
– Au fost câteva care mi-au rămas în suflet. Unul dintre ele a fost când am câștigat un rol în “Les Miserable”. Prima mea apariție pe scenă. În 1991, rolul din “Fantoma de la Operă”.

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

– Dacă trebuie să alegeți o singură piesă a dumneavoastră care vă reprezintă cel mai bine, care ar fi aceea?
– “Vincero, perdero”, o melodie scrisă pentru mine de Steve Wood de pe albumul “Sometimes I dream”. Cele mai multe albume de-ale mele au fost înregistrate cu el. “Vincero, perdero”, înseamnă că voi câștiga sau voi pierde. Practic, îmi spune parcursul întregii vieți. Nu este vorba despre cine câștigă sau cine pierde, ci despre a lua fiecare experiență și fiecare pas nou ca o plimbare prin viață.

”Mă ghidez după motto-ul «Muncește din greu și trăiește la maximum»”

– V-ați născut în Africa și ați trăit în Grecia. A fost grea copilăria dumneavoastră?
– Copilăria reprezintă o amintire plină de lucruri frumoase, dar și unele mai puțin plăcute. În acte, eu sunt cetățean britanic. M-am născut în Africa și, din cauza a tot ceea ce se întâmpla atunci în Rhodesia, actual Zimbabwe, copil fiind, am fost despărțit de familia mea și adus în Grecia. Era foarte dificil să fiu crescut acolo… Dar Grecia m-a tratat extraordinar! Am fost crescut de mătușa și unchiul meu, draga mea Lula și George. Deși veneam dintr-un mediu dificil, am fost înconjurat de foarte multă dragoste și unitate pe parcursul copilăriei.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

– Și-apoi ați plecat în Marea Britanie la studii.
– Da. Prima mea pasiune a fost actoria, am urmat cursurile Școlii de Muzică și Teatru din Guildhall, una dintre școlile de teatru de top din Londra. Am urmat și cursurile Academiei Regale de Artă Dramatică. Cumva era foarte dificil de supraviețuit, pentru că exista atât de multă concurență și mulți profesori uimitori. Pentru mine a fost modalitatea perfectă de a-mi face intrarea în lumea actoriei și debutul pe scenă.

– Cum arată viața dumneavoastră acasă, atunci când nu aveți concerte?
– Ca a unei persoane normale. Îmi place să mă întâlnesc cu prietenii mei, mă bucur de timpul petrecut cu ei sau să mă bucur și să profit de toate locurile minunate în care ajung.

– Care este motto-ul după care vă ghidați?
– “Muncește din greu și trăiește la maximum!”. Dacă nu lucrezi din greu, nu vei apuca să te bucuri de plăcerile vieții.

Urmărește-ne pe Google News