LIBERTATEA: Te-ai mutat în Germania. Care e planul?
MIKE ANGELLO: E adevărat. Locuiesc împreună cu familia mea, în orasul München. Am renunțat să mai fac planuri, din momentul în care mi-am dat seama că destinul decide înaintea mea. Nu mi-am dorit niciodată să locuiesc în afara țării și iata-mă! Și dacă presupun prin absurd, că aș fi vrut să locuiesc în altă țară, Germania nu ar fi fost nicicum în primele 5 destinații favorite.
- Ce ai de gând să faci?
- Pentru că am primit totul, vreau să ofer totul. M-am întrebat– Doamne, cum pot fi eu de folos acestei societăți? Cum pot returna ceea ce am primit? Atunci mi-am dat seama că Germania nu e România și mai întâi trebuie să vorbesc limba, să cunosc oamenii, ca apoi să îi înțeleg și să pot fi util. Încă învăț să fiu parte din această țară. Sunt sigur că va veni și momentul, când voi cinsti locul în care am renascut.
Face 4 ore de germană pe zi
Și cum merge învățatul limbii?
Am 2 profesori de limba germană. Merg la cursuri zilnic, câte 4 ore. Până acum am încheiat cu succes examenul primului curs, care imi atestă nivelul conversational B1, iar în doar câteva săptămâni voi susține și examenul aferent nivelului B2. Nu e cea mai ușoară limbă de pe Pământ, dar e un efort minim în fața efortului depus de medicii de aici și familia mea, care mi-au fost alături în tot acest timp. Fără ei, n-aș fi vorbit astăzi.
Și, acolo, în Germania, din ce trăiți?
Tata e la pensie, iar mama lucrează în Germania. Eu încă trăiesc din economiile personale.
Cum ramane cu muzica?
Pentru o perioadă am înlocuit ședințele foto și orele petrecute în studio, cu o viață relativ simplă, în care mi-am propus să descopar noi mentalități și noi tradiții. Încă sunt în repaus, dar recunosc sincer, că îmi este foarte dor să cânt. De dragul artei, aș putea colabora cu ofertele locale și anume: band-uri live, producători muzicali sau chiar pot lua parte în reprezentațiile de Musical , din teatrele Bavariei. Încă, n-am luat nicio decizie în acest sens. Evident, îmi este dor să fiu pe scenă și să văd oamenii mei, bucuroși, veniți la concert. Sau să alerg către studio, când Randi îmi scrie o nouă piesă. Însă, acum e o lecție nouă, care îmi spune despre mine. De data aceasta eu sunt creatorul. Însă, când mă voi întoarce, o să am multe lucruri de povestit.
Cum te simți acum?
Mă simt foarte bine. Mulțumesc. M-am recuperat complet. Toate funcțiile ficatului sunt excelente și nu au existat nici un fel de complicații. Controalele medicale sunt periodic, la aproximativ 6-8 săptămni. Iau câteva pastile zilnic, care ajută ficatul să lucreze. Cu alte cuvinte, ma simt mai viu, ca niciodata!
”Trăiește normal, ești sănătos”
Cum ți s-a schimbat existența după transplant?
S-a schimbat totul, evident, în bine. Am foarte multă energie și chef de viață. Sunt mai empatic și îmi pasă de tot ce ma înconjoară. Trăirile și sentimentele sunt mai intense. Culmea, am devenit om. Iar din punct de vedere medical, am învățat cum să trăiesc mai sănătos. Din partea medicilor nu am interdicții. Viața continuă normal. Am un organ nou, perfect sănătos. Prima lecție data de medici a fost – „trăiește normal, ești sănătos! De ce ar trebui să gândești și să te comporți ca și cum ai fi bolnav?!”. Mi se pare extraordinară această frază. Îi sfătuiesc pe toți, să elimine preconcepția că odată ce ai fost bolnav, vei ramâne și te vei comporta precum un om bolnav toată viața. Nu e adevărat. Corpul se însănătoșește zilnic, dacă îi dăm voie. Nu vă mai gândiți la efectele devastatoare ale bolii, care, culmea, vor urma să se întample.
Cum arată pas cu pas o zi din viața ta?
Am revelații multe, tocmai pentru că descopăr mereu lucruri noi. Merg la cursuri. Văd aceasta perioadă ca pe o experiență mare de viață și de cunoaștere. Fiind un oraș internațional și intercultural, descopăr colegi și prieteni cu povești de viață absolut uluitoare. Din când în când, alerg sau mai merg la sala de sport. Iar în weekend-uri vizitez orașele și țările din apropiere. Uneori vizitez locații noi, la care nici nu m-am gândit vreodată. De curând am vizitat orașul Malbun, ascuns în munții Alpi, din Liechtenstein.
Ai cunoscut familia donatorului?
Cine este donatorul și câți ani avea? – aceasta a fost prima întrebare, pe care am pus-o medicilor, la prima vizită după operație. Însă, legea de aici interzice total aflarea donatorului sau contactul cu familia acestuia, însă el și familia lui sunt adesea prezenți în rugăciunile mele.