INTERVIU EXCLUSIV | Şi acum o strigă oamenii pe stradă Flăcăricoooooo!

Libertatea: Au trecut 4 ani de la ultima producţie cu personajul Flăcărica. Vă mai spune lumea aşa? Carmen Tănase: Ooo, da, numai aşa mă strigă oamenii! Şi acum, cu reluările serialului, au început tot mai mulţi să îmi spună aşa! Cum aţi ajuns s-o jucaţi pe Flăcărica? Am fost distribuită, nu a fost nimic întâmplător. Mi-a plăcut ideea. A fost primul meu rol de genul acesta. Nu ştiam ce va ieşi, nu mă gândeam că va deveni un personaj atât de mare. Lumea lor, a romilor, e ciudată, iar mie îmi place să joc roluri ciudate. «Leşinată» după limbajul agramat E un personaj memorabil, greu de depăşit? Da, e un personaj care va rămâne mult timp în memoria publicului. Şi da, va fi greu de depăşit. Problema e că am îndrăgit atât de mult acest personaj, încât m-am confundat cu el la un moment dat. Nu m-am desprins nici acum totalmente şi nici nu ştiu dacă vreau să mă desprind. De exemplu, atunci când spun o glumă, încă mai folosesc tonul Flăcăricăi. Despărţirea de ea, când s-a pus punct filmărilor, a fost ca şi cum mi-ar fi fost îndepărtată sora siameză. Greu, tare greu m-am dezlipit de Flăcărica! Am avut o relaţie extraordinară cu acest personaj. E genul de rol care îţi oferă libertatea pe care educaţia şi societatea nu ţi le dau. Nu poţi înjura pentru că aşa vrei tu, nu poţi lovi un om cu ceva în cap pentru că aşa ţi se năzare. Personajul mi-a oferit luxul de a ignora regulile gramaticale. Îmi plăcea, când eram Flăcărica, să înjur şi să vorbesc agramat. Era deconectant şi în acelaşi timp extrem de amuzant. Vi s-a întâmplat să vorbiţi aşa şi în viaţa reală, din obişnuinţă? Ei, nu. Am reuşit să mă controlez. E clar ce bucurii v-a adus Flăcărica. Supărări aţi avut de pe urma ei? Mă supăr doar că mă strigă unii oameni în gura mare de pe strada de vizavi. E cam jenant să auzi cum urlă unul la tine pe stradă “Flăcăricooo!”. Dar bucurii mi-a adus cât încape! Cea mai mare bucurie e aceea de a rămâne în memoria oamenilor atâta timp. Acum face spectacole cu cascadori Cum e viaţa de actor după Flăcărica? Îmi văd de meseria mea, de teatru, am piese la Odeon, la Teatreli şi la Comedie. Apoi, fac spectacole cu o minunată echipă de cascadori, Lupii Albi. E vorba de spectacole istorice, în aer liber, cu reproducerea unor scene din istorie, cu lupte, cu cai, cu salve de tun. Oamenii mai învaţă şi puţină istorie cu ocazia asta. Iar intrarea e liberă. Practic, predaţi istorie gratis. Unde poate vedea publicul aceste spectacole? Da, chiar că istorie gratis. Mergem unde suntem chemaţi. De exemplu, săptămâna aceasta am avut spectacol la Târgovişte. Eraţi printre cel mai bine plătiţi actori în timpul serialelor. Acum, cum vă descurcaţi? Nu am întrebat niciodată pe nimeni câţi bani primea, nu ştiu cine câştiga cel mai bine. Acum, slavă Domnului, am două mâini, două picioare, aşadar, mă descurc. Cu State se ştie de 33 de ani Cu State, jumătatea Flăcăricăi din serial, adică Gheorghe Visu, aţi păstrat legătura? Da, cum să nu păstrăm legătura? Mai ieşim împreună şi acum, la restaurant, de exemplu. Ne mai vedem din acea gaşcă şi cu Florina Cercel, Gina Rogin, Marin Moraru, doamna Dinică… Ne facem zilele împreună, uneori vacanţele. Pe atunci, petreceam mai mult timp la Buftea, unde se filma, decât acasă. S-a sudat relaţia între noi, că doar am fost împreună zi de zi, timp de patru ani. Există şi în viaţa reală chimia aceea din serial între dv. şi Gheorghe Visu? Da, avem o chimie, dar asta pentru că nu a fost prima oară când noi am jucat împreună. Ne ştim de…. stai să mă gândesc… 33 de ani! Din tonul vocii, pare că vă e dor de acea perioadă? Ooo, da, îmi e tare dor, ce vremuri frumoase! E valabil versul acela “O, clipă, rămâi!” V-a marcat Flăcărica! Nu aţi vrea să-i continuaţi povestea? Ba da, ar merita. Mi-ar plăcea să scriu o carte despre Flăcărica şi despre viaţa din jurul ei. Trebuie doar să-mi fac curaj să mă apuc de scris. V ă mai uitaţi la serialele cu Flăcărica acum? Da, mă uit. Abia acum am reuşit să privesc “Inimă de ţigan” cu detaşare. Atunci, vedeam doar defectele, doar ce greşeam. Acum, după atâţia ani, nu le-am mai observat, ci doar am râs. Deh, atunci eram foarte implicată. Aţi păstrat ca amintire ceva din recuzita Flăcăricăi? Am un costum întreg, dar pe care nu l-am purtat în serial. Mi l-a împrumutat Nicoleta Luciu, fii-mea din serial (o interpreta pe Roza – n.r.), când am fost invitată să dansez cu nea Marin la “Dansez pentru tine”. Apoi, pentru că mi-a plăcut foarte tare, Nicoleta mi l-a făcut cadou. Aţi ieşit în public purtând ceva “marca Flăcărica”? Oh, nu. Nu aş putea face asta.