ComenteazăMunceşte ca să uite de necazuri
Aveţi vreo prietenă apropiată, să vă ajute în caz de nevoie?
Nu am, pentru că lumea se adună la cafele, iar eu nu beau cafea, nu pentru că nu-mi place, ci pentru că am tensiune oscilantă… Am însă prietene la distanţă, cum ar fi Veta Biriş. La parter am un magazin non-stop, iar atunci când nu pot ieşi din casă, le sun pe fete şi-mi aduc ce-mi trebuie. Iar dacă mă simt rău, chem taxiul şi mă duc la spital. Când e cazul, pot să-mi pun singură o compresă, nu am nevoie de ajutor.
Când vă apasă singurătatea sau aveţi un necaz, cum treceţi peste?
Mă liniştesc făcând treabă. Schimb lenjeria de pat chiar dacă nu e nevoie, bag aspiratorul şi pun hainele la spălat. Aşa uit de starea care mă apasă. Aceasta ar fi o reţetă bună pentru toate doamnele… Apucaţi-vă de treabă, ca să uitaţi de necazuri!
Îşi scrie în jurnal ce poartă şi unde
Cum vă descurcaţi cu concertele?
Sunt şi acum foarte solicitată, concerte am destule. Îmi dau seama şi este mare lucru că lumea nu a renunţat la cei cu experienţă. La toamnă sărbătoresc 55 de ani de cântec popular şi mă întreb: cum voi mai înregistra eu, la 72 de ani, încă 40 de cântece noi? Cea mai grea lună din an este însă pentru mine aprilie.
Ce se întâmplă în acea lună?
Din aprilie 1990, de când mama a murit, în fiecare an, în această lună, rămân fără glas, mai ales dacă mă supăr tare, dacă mă cert, dacă am şocuri sau mă sperii rău. Tocmai de aceea mă feresc să-mi programez spectacole atunci. Cred că e o legătură între mine şi mama…
Viaţa v-a pus, nu de puţine ori, la încercare…
Da, aşa este. Acum 13 ani, mi-am pierdut soţul. Victor Micu îl chema. Într-o dimineaţă de miercuri, pe la ora 7.00, a început să tuşească, iar într-o oră s-a stins! Salvarea a venit foarte târziu… Mi-au mai murit un frate şi ambii părinţi. O perioadă, chiar nu am mai cântat. Nu am putut…
Cum vă menţineţi în formă la 72 de ani?
Eu sunt de părere că nu contează vârsta. Anii nu sunt cei din buletin, important e cum te simţi. Munca mă menţine în formă. Nu fac gimnastică, nu ţin cură de slăbire. Mă îmbrac astfel încât să nu atrag atenţia. Mă machiez destul de discret, pentru a nu accentua trăsăturile şi muşchii căzuţi. Eu am fost, în general, un om al satului. Nu-mi plac bijuteriile, zorzoanele, cerceii mari. Ador, în schimb, florile în ghivece şi parfumurile. Îmi place să miros bine… Eu am un fel de jurnal în care îmi notez ce am îmbrăcat şi unde, iar după un an, schimb câte ceva: cămaşa, basmaua, mărgelele şi ceva din repertoriu.
Fiul ei va moşteni toată agoniseala
V-aţi dori ca vreuna dintre cele două nepoţele să vă calce pe urme?
Nepoţica mea mai mare, Ana Sofia, care în acest an va împlini 14 ani, mi-a zis într-o zi: “Mămucă, eu vreau să-i ajut pe bătrâni”. Cred că îmi seamănă foarte mult şi mie îmi place să sar, să ajut, să fiu utilă. Altfel, vreau ca în vacanţă, nu în timpul şcolii, să facă nişte cursuri de muzică, pentru că îşi doreşte asta. M-am bucurat teribil că are astfel de înclinaţii. Vreau s-o sprijin. Sunt mândră că ambele nepoate învaţă foarte bine. Ele sunt soarele meu.
Cântaţi de-o viaţă. Ce aţi reuşit să faceţi cu banii câştigaţi?
Am o maşină, pe care o conduc eu. Seara nu mă urc la volan. Am casa mea, la Suceava, şi o căsuţă la Vicov. În rest, sunt genul care împrăştie prin lume. Copilul şi nora mea sunt bugetari şi îi ajut. Obişnuiesc să strâng bani, dar apoi plec prin lume, cu băiatul, nora şi fetele. Anul trecut am fost în Deltă, apoi la Roma şi la Florenţa. Anul ăsta o să mergem în Israel. Vom pleca toţi cinci, vom merge şi la Mormântul Sfânt. Toate astea înseamnă cheltuieli. Am şi o cameră cu pereţii ticsiţi de cărţi. De la soţul meu am această bucurie de a citi.
Cui îi va rămâne agoniseala dv? V-aţi făcut testamentul?
Băiatul meu e singurul beneficiar a tot ce am. Şi nepoatele mele se vor bucura, important este să aprecieze şi să respecte ce primesc.
Vorbiţi cu familia dv.?
Zilnic, şi dimineaţa, şi seara. Mai ales cu nepoţelele mele.
Are peste 200 de costume populare!
“În căsuţa mea de la Vicov am o mică expoziţie de costume, 205 la număr. Multe dintre cămăşi sunt rupte, dar le folosesc şi aşa. În mişcare, omul nu apucă să le vadă. Am păstrat toate costumele de la începutul carierei mele, iar când le port, îmi dau acea stare de emoţie de la debut”, ne-a mărturisit îndrăgita interpretă.