28 de minute a durat conversația la telefon cu Mihai Bendeac, despre cartea lui care va fi publicată astăzi. Cam 8 minute din total s-a râs. Restul a fost o discuție serioasă, despre episoadele care l-au marcat pe actor: bullyingul din copilărie (capitol pe care l-a putut scrie doar ajutat de alcool, atât de mult îl îngropase), depresie, demonii interiori, alcool, droguri și sex.

Are o relație atât de bună cu mama sa, încât să scrie o carte împreună a venit firesc. Lucrurile s-au întâmplat așa: Mihai a scris „Jurnalul unui burlac” și după anumite capitole au urmat niște discuții cu mama lui care s-au concretizat în părțile de „Conversații cu mama”. Mama lui nu a citit încă volumul, dar s-a pregătit: „o să iau un Aspacardin și îmi trece”, se îmbărbătează ea într-o postare pe Facebook.

Mihai Bendeac a ales să scrie cartea ca o terapie, ca să înțeleagă și să se vindece. Iar acum se simte „extrem de expus și vulnerabil”.

Psihologii spun că relația pe care o ai cu mama ta determină cât de sănătoase vor fi și relațiile sentimentale ulterioare. Burlacul Mihai Bendeac e de acord cu ei: „Toate cele 300 de relații ale mele au fost extrem de sănătoase.”

„A început să mi se facă mie un pic teamă de ceea ce am scris”

Libertatea: – Încă din 2014 te gândeai să scrii o carte, dar impulsul final l-ai primit de la acel caiet studențesc în care mama ta își scria amintirile. Ce anume te-a făcut să te alături demersului mamei de a scrie și să transformi un jurnal de sertar, făcut pentru sine, într-o carte pentru public?
Mihai Bendeac: – În momentul în care am citit ce a scris maică-mea și am văzut că ea nota acolo doar partea pozitivă a tuturor experiențelor, mi-am dat seama că totuși n-ar fi corect și am avut o discuție cu ea pe această temă. Și i-am explicat că viața e construită din lumini și umbre. Ea mi-a zis că a făcut treaba asta pentru că și-a schimbat modalitatea de gândire în ultimii ani și atunci a vrut să păstreze doar amintirile pozitive. Ăla a fost momentul când am înțeles că trebuie să existe această carte și că în această carte, în mod evident, trebuie să vin și cu elementele negative ale existenței. E un mix, nu pot să zic că sunt doar elementele negative.

În primul rând, a fost un exercițiu de sinceritate. Nu am știut în momentul în care m-am apucat de treaba asta ce urmează și ce presupune. Am plecat la drum cu gândurile pe care le-am avut întotdeauna când mi-am scris scheciurile sau scenariile, dar nu are niciun fel de legătură și a fost foarte greu.

Dacă m-aș întoarce acum în timp, în urmă cu câteva luni, nu cred că aș mai lua totul de la capăt, fiindcă a fost foarte greu. În momentul acesta, fricile mele sunt legate de faptul că am fost extrem de vulnerabil și am lăsat complet garda jos și m-am expus foarte tare.

Mihai Bendeac, actor

A început să mi se facă mie un pic teamă de ceea ce am scris, dar acum nu mai am ce face, fiindcă e deja în tipar. Singurul lucru pe care pot să-l fac e să mă urc în mașină, să opresc tiparnița și să-i împușc pe ăia. Altceva nu pot să mai fac.

Capitolul despre bullyingul din copilărie a fost cel mai greu de scris

– Înaintea emoțiilor că publicul larg va citi aceste gânduri foarte intime, e vorba de un alt cititor mai important: mama. A citit cartea între timp?
– Nu, a fost dorința ei să citească în momentul în care apare, să citească în același timp cu ceilalți oameni. Deci ea nu știe ce este în această carte și am emoții cumva și în această direcție pentru că există acolo câteva capitole… În mare parte, capitolele sunt urmate de o conversație cu ea pe tema capitolului respectiv și într-un fel poate intuiește care ar fi tema anumitor capitole.

Dar sunt și câteva capitole care n-au parte de conversații cu mama. Două dintre ele sunt niște lucruri pe care nu i le-am spus niciodată. Și, mai ales, unul dintre ele n-am mai avut puterea să mi-l spun nici mie. E vorba despre o traumă din copilărie, din școală, e vorba de bullying.

Mihai Bendeac, actor

Ăla a fost momentul în care am vrut să renunț pentru că pur și simplu nu reușeam să-l scriu. Până la urmă, singura modalitate prin care am reușit să fac acel capitol a fost să mă îmbăt într-o seară, să-mi pun plapuma în cap și să-l dictez. Și am plâns ca proasta-n p…, dacă-mi permiți.

– Îți permit, dar nu voi putea transcrie asta… Mi-au picat ochii pe contradicția din titlu „Jurnalul unui burlac. Conversații cu mama”. Ce ai mai păstrat pentru tine, ce lucruri nu poți și nu trebuie vorbite vreodată cu o mamă?
– În general vorbesc orice cu maică-mea. Sigur că ea știa în mare că s-a întâmplat treaba respectivă, mă refer la capitolul problematic, dar niciodată n-am avut puterea să vorbesc în detaliu treaba aia. Pentru că, în același timp, nu am avut curajul să îmi amintesc eu în detaliu. Or, pentru carte am fost nevoit să îmi aduc aminte în detaliu și atunci a fost un exercițiu groaznic. Nu știu cum o să reacționeze exact când o să citească.

Mai există în carte niște capitole care se numesc „Jurnalul unui burlac” și sunt o serie de amintiri mai degrabă intime, sexuale, alcoolice, drogangistice, unde nu avea niciun sens să am conversații cu mama pe tema asta. E povestea în mare, nu știe chiar toate amănuntele.

Mihai Bendeac, actor

– Deci sunt o groază de lucruri pe care în general nu le vorbești cu ea, dar le-ai pus în carte.
– Asta mă înspăimântă pentru că nu m-am mai expus niciodată atât de mult. Și o sută de oameni dacă vor exista în țara asta care vor citi această carte, îmi va fi greu și voi deveni destul de anxios să merg pe stradă gândindu-mă că poate voi întâlni pe cineva care a citit cartea și în fața căruia în momentul acela sunt extrem de expus și vulnerabil.

Pe de altă parte, la baza a ceea ce am scris a fost pe lângă dorința evidentă ca această carte să fie cumpărată de oameni și banii să meargă acolo la Fundeni (încasările merg către copiii cu cancer, n.r.), am avut și această dorință ca oamenii să citească și după ce citesc să realizeze că totuși lucrurile nasoale, de zi cu zi, care li se întâmplă sunt împărtășite și de alții.

Adică dacă o să citească și o să zică: băi, dacă viața ăstuia este atât de c…, parcă mă împac mai mult cu gândul că și a mea este de c… Să fie un fel de comforting people.

Ce înseamnă „să ai un Bela Karolyi în interior”

– Ce ai mai vrea să învețe din carte? Cu ce să rămână?
 – Nu știu dacă sunt în măsură să dau lecții de viață, nu e o carte de life coaching. E un capitol care se numește „Să ai un Bela Karolyi în interior” care să spunem că ar fi un capitol din care ar putea să desprindă anumite chestii. Deși nu i-aș sfătui să ia exemplul meu. Am ales această expresie pentru că Bela Karolyi este considerat astăzi un antrenor abuziv și atunci eu am avut întotdeauna un astfel de antrenor în interior, dar în același timp mi-a făcut și foarte mult rău. Adică eu cred că poți obține lucrurile pe care le-am obținut eu și fără să ai pe cineva care să te chinuie ani la rând atât de mult.

– Adică ideal ar fi să ai pe cineva în interior mai blând…
– Eu am făcut multe lucruri – eu fiind la bază extrem de leneș și procastinator – dar fără să fi avut acest antrenor interior care m-a chinuit îngrozitor, poate că n-aș fi reușit. Dar sunt persoane care se pot capacita altfel și nu au nevoie să se biciuiască în halul în care m-am biciuit de-a lungul timpului.

„Nu cred că m-aș căsători, nu cred că mi-aș dori o familie, nici nu cred că aș vrea copii”

– Cum ai descrie relația cu mama ta?
– Este o relație extrem de apropiată. Am o relație destul de apropiată cu ai mei și din cauza sau datorită faptului că eu nu am altă familie, nefiind căsătorit, neavând copii. De principiu, după ce te căsătorești și ai copii, te concentrezi un pic mai mult pe această familie. Eu fiind singur, ei au rămas singura mea familie. Normal, avem o relație foarte apropiată.

– Deci nu te-ai răzgândit cu privire la burlăcie?
– Nu. Chiar am menționat la un moment dat într-unul dintre capitolele care se numesc „Jurnalul unui burlac” că am dus o viață extrem de intensă din acest punct de vedere și recunosc, cred că acum un an am avut această revelație, bă, m-am cam plictisit, jur. Nu cred că m-aș căsători, nu cred că mi-aș dori o familie, nici nu cred că aș vrea copii, pentru că sunt mult prea dependent de singurătatea mea și nu aș sta să le acord atenție. Dar sincer, m-am cam plictisit așa.

– Psihologii spun că bărbații care au o relație sănătoasă cu mama au și relații de dragoste sănătoase. Subscrii?
 -Toate cele 300 de relații ale mele au fost extrem de sănătoase. Măcar din prisma faptului că n-am luat o hepatită, n-am avut decât de două ori clamydia.

La limita legalității și moralității

– Ai vorbit mereu foarte deschis despre episoadele depresive. Scrisul a fost terapeutic?
– Evident. A fost un subiect care apare de mai multe ori în carte și e tratat la fel de sincer. Mi s-a părut la fel de important, având în vedere că am trăit în felul acesta și că a trebuit să mă obișnuiesc cu ea. Mi se pare important să comunici și altora treaba asta pentru că sunt foarte mulți care suferă. Pe bună dreptate e considerată boala secolului. Mi se pare normal, în momentul în care ești persoană publică și te lovești de chestia asta și trăiești cu ea, să împărtășești și altora experiența prin care ai trecut, felul în care de-a lungul timpului ai încercat să te ajuți și ai reușit sau nu.

Pentru că eventual i-ar putea ajuta pe alții care trec prin treaba asta să găsească niște răspunsuri. Vor găsi similitudini în ceea ce privește starea prin care trec.

– Comedia e tragedie plus timp, zicea personajul lui Woody Allen. La câtă comedie și câtă tragedie să ne așteptăm citind cartea?
– Sunt foarte puține persoane care au citit-o. Clar a citit-o directorul editurii, managera mea și cei care lucrează în editură la tehnoredactare, corectură. În total, în momentul de față, cred că au citit-o șase sau șapte persoane, iar recenziile pe care le-am primit până acum sunt OK și mi-a fost apreciat echilibrul. E prima chestie pe care mi-au spus-o, că există un echilibru între partea amuzantă și partea dramatică, emoțională și unele părți șocante. E o altă semitemă în ceea ce privește cartea, că are anumite lucruri care e posibil să fie considerate la limită. Și la limita legalității și a moralității. Va fi dificil de gestionat ce urmează, dar aia e.

La un moment dat cartea tratează și o posibilă crimă, dar trecând 20 de ani și prescriindu-se, având și circumstanțe atenuante, m-am gândit că totuși am să scriu și despre asta.

Cartea „Jurnalul unui burlac. Conversații cu mama”, de Mihai și Emilia Bendeac poate fi cumpărată de pe bookzone.ro și din librării.

 
 

Urmărește-ne pe Google News