Ioana a fost orientată de familie
către o facultate cu profil economic și cum ASE era la modă când ea a terminat
liceul, a dat admitere acolo. A rezistat doi ani, apoi a luat-o de la zero la
altă facultate, deși nu i-a fost deloc ușor.
“Aveam 21 de ani când am hotărât că vreau cu orice preț să fac meseria asta, actoria, pentru că simțeam că doar în felul acesta mă pot exprima liber, mă pot descoperi mai mult pe mine, pot lăsa barierele deoparte și, de ce nu, le pot dărui oamenilor o parte din mine. Am făcut doi ani de ASE și apoi am dat la actorie”.
Toată pregătirea pe care am făcut-o pentru UNATC a fost ca un zbor cu parașuta. Nu am stat să mă gândesc, am mers înainte cu multă încredere că voi reuși, pentru că doar asta mă vedeam făcând în viață,
a declarat, pentru Libertatea, Ioana Blaj.
Filmul în care a jucat în
primul an de facultate a ajuns la Festivalul de la Berlin
Zborul cu parașuta despre
care vorbea Ioana a fost lin, iar aterizarea, reușită. A intrat la facultate și
chiar în primul an de studiu a ajuns să joace într-o producție care a ajuns la
Berlinală!
“Prima experiență pe
platourile de filmare a fost în anul întâi de facultate, când am filmat
scurtmetrajul «Bric Brac», care ulterior a ajuns în competiția
oficială de scurtmetraje a Festivalului de Film de la Berlin. Apoi a urmat
figurația specială pe care am făcut-o, tot în anul întâi, pentru lungmetrajul
lui Radu Muntean, «Boogie». Iar prima experiență în teatru a fost
după ce am terminat masterul – nu pun la socoteală examenele de actorie, care
sunt, de fapt, piese de teatru puse în scenă în cadrul facultății. A fost o
experiență interesantă, mai ales că am trecut prin toate etapele: am fost
scenografi, regizori tehnici, luminiști și abia apoi actori”, ne-a povestit ea.
Vorbe blânde în momente
grele: «Măi fetițo, tu ești un copil cu stea în
frunte»
Ioana Blaj a avut parte de doi mentori care i-au oferit sfaturile potrivite în momente-cheie. “Primul om care m-a ghidat pe acest drum a fost doamna Micheta Juvara, căreia o să-i fiu veșnic recunoscătoare, pentru că a fost singurul om care a crezut în mine atunci când aveam cea mai mare nevoie. A urmat apoi domnul Ion Cojar, care a fost și profesorul meu de an și care, în urma examenului de actorie din anul întâi, mi-a spus, cu vocea lui blândă și domoală: «Măi fetițo, tu ești un copil cu stea în frunte. Faci foarte bine ce faci!». Acești doi oameni mi-au dat încrederea atât de necesară la începutul unui drum frumos”, și-a amintit Ioana Blaj.