Comentează„1944. Anul în care am întors armele împotriva Germaniei şi am devenit, din aliaţi, inamici. Anul în care, după cum tata îmi povestea, o parte din familia Dichiseanu a fost evacuată, din casa de la Adjud , cu arma la tâmplă.
Evacuarea a fost făcută chiar de către soldatul pe care bunica Agapia şi bunicul Ştefan îl invitau la masă.
Au fost deportaţi în Austria, Salzburg. Într-un lagăr în care au stat aproape un an de zile. Pe drum, trenul în care se aflau era să fie aruncat în aer şi surorile au trecut milimetric pe lângă viol. Au scăpat de ambele. Au scăpat şi de bombardamente
Au fost aduşi înapoi acasă pentru că bunicul Ştefan a refuzat să rămână să lucreze în Austria . A urmat , după război, foametea. Dar au răzbit. Tata nu s-a plâns niciodată de nimic. Vorba lui era: „Trec eu şi peste asta!” Dacă va întrebaţi cine este băieţelul din poză , este Ion Dichiseanu. La Salzburg în 1944′, a fost mesajul postat de Ioana pe Facebok.