EXCLUSIV/ Ioana Maria Moldovan povestește cum își începe ziua în sera de pe balcon: «Vorbesc cu orhideele»

Libertatea: Ai o pasiune pentru orhidee, e clar acest lucru din postările tale pe Facebook. Cum a început totul?

Ioana Maria Moldovan: Am crescut înconjurată de flori, am fost răsfăţată de mireasma şi culorile lor, mi-au bucurat copilăria. Zi de zi, mi-am văzut mama, mare iubitoare de flori, cu câtă dăruire le îngrijea, cum le vorbea, aşadar, era imposibil să nu le îndrăgesc şi eu. Acum mă mândresc cu minisera mea de orhidee, pe care am amenaja- t-o începând de acum şase ani. Mama mi-a dăruit-o pe prima. Acum am orhidee de diferite culori – alb, galben, mov, mov cu alb şi pestriţe… Un adevărat spectacol.

Câte flori ai acum?

19, de diferite specii.

Le îngrijeşti zilnic, ai un ritual?

Mama m-a învăţat cea mai importantă lecţie despre flori: dacă le îngrijieşti cu iubire şi le dăruieşti clipe din timpul tău, ele te vor răsplăti pe măsură, înflorind. Ritualul de la care nu mă abat e cam aşa: obligatoriu îmi încep dimineaţa cu orhideele, le vorbesc, le pun muzică, le ud o dată pe săptămână, le pun îngrăşământ, le fac curat, iar ele mă relaxează, îmi încântă privirea, sunt o pată de culoare în viaţa mea.

Le cumperi sau le primeşti, de obicei?

Pe cele mai multe le-am primit, pentru că apropiaţii îmi cunosc pasiunea şi ştiu cât de fericită sunt când îmi aduc în dar o orhidee. Însă mi-am şi cumpărat.

Recomandări

ANALIZĂ Scenariile pentru noul Guvern după suceala PSD în doar 16 ore

Ioana Maria Moldovan ajută copiii cu nevoi speciale

Visezi la o seră mare?

Visez la multe… printre care şi la o seră de orhidee. Deocamdată, mă bucur însă de această miniseră.

Te-ai gândit să-ţi deschizi o florărie sau o firmă de aranjamente florale?

Nu, nu m-am gândit până acum să transform dragostea mea pentru flori într-un business. Dar, cum viaţa m-a învăţat să nu spun niciodată niciodată, spun doar: cine ştie? Poate, într-o zi…

Un alt lucru care-ţi ocupă timpul este ajutorarea copiilor bolnavi sau săraci. Când ai început să te im- plici în campanii umanitare?

Încă din copilărie am învăţat de la părinţii mei lecţia iubirii, generozităţii, ajutorării, implicării… Lecţia faptelor bune, pe care am pus-o în aplicare. Povestea mea cu Asociaţia Conil a început când i-am cunoscut pe copiii speciali, atipici, de la Conil. Am simţit că pot şi trebuie să-i ajut, să mă implic mai mult, să lupt alături de ei pentru drepturile lor, pentru o viaţă mai bună, pe care o merită. E greu să descriu în cuvinte fiecare întâlnire pe care o am cu ei. Trebuie să-i cunoşti pentru a le înţelege cu adevărat povestea. Şi ei râd, iubesc, învaţă, visează, dăruiesc, ajută şi plâng uneori la fel ca noi toţi. Diferenţa e că ei, cei atipici, îşi doresc doar să fie primiţi în societate, să fie integraţi.

Recomandări

Ce se ascunde în spatele deciziei PSD de a renunța la negocierile pentru formarea guvernului

“Am orhidee de diferite culori – alb, galben, mov, mov cu alb și pestrițe… Un adevărat spectacol!”, se laudă Ioana

Îţi doreşti propriul copil sau mai amâni momentul maternităţii?

Cred că acest moment, atât de important în viaţa unei femei şi a unui cuplu, nu poate fi programat, nu poţi pune o dată în calendar. Toate vin când trebuie, Dumnezeu are grijă.

Despre nuntă aţi vorbit, tu şi iubitul tău?

Eu şi Marian mergem pe acelaşi drum de aproape 12 ani şi încă nu se aud clopote de nuntă.

Spuneai, la un moment dat, că 2016 a fost un an cu prea multe încercări, dezamăgiri şi lecţii de viaţă. Ce ţi s-a întâmplat?

Fiecare an are încercările, dezamăgirile şi împlinirile lui. Însă 2016 chiar a fost un an greu pentru mine, în care am primit lecţia dezamăgirii mai des decât în alţi ani. Dar am pus punct şi am luat-o de la capăt în noul an, cu multă energie şi cu zâmbetul pe buze. Mai ales că am auzit că 2017 e anul Leilor, care vor avea parte de cele mai spectaculoase schimbări în bine.

Ce ţi-ai propus să faci în noul an?

Îmi doresc să-nvăţ în fiecare zi ceva nou, să mă înconjor de oameni speciali, să ascult şi să spun poveşti faine, să nu las să treacă nici o zi fără să fac cel puţin o faptă bună şi să mă întorc în Ardeal.

Urmărește-ne pe Google News